Isaia 46:3 “Ascultaţi-Mă, casa lui Iacov și toată rămășiţa casei lui Israel, voi, pe care v-am luat în spinare de la obârșia voastră, pe care v-am purtat pe umăr de la nașterea voastră: până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Același, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V-am purtat și tot vreau să vă mai port, să vă sprijin și să vă mântuiesc.”

Da, da, aceasta este o declarație de dragoste și credincioșie pentru Israel. O putem prelua însă și noi în măsura în care multe din promisiunile lui Dumnezeu sunt “Da” și “Amin”:

2 Corinteni 1:20 În adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „Da”; de aceea și „Amin” pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu.

Iată pe ce ne putem sprijini la cumpăna dintre cei doi ani. Iată împuternicirea cu care putem începe anul 2026.

Nu este însă prea greu pentru El?

Evrei 1:3

El, care este oglindirea slavei Lui și întipărirea Fiinţei Lui și care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor și a șezut la dreapta Măririi, în locurile preaînalte,

Nu este oare inutil atâta timp cât ne putem purta singuri de grijă?

Ioan 15:4-5

Rămâneţi în Mine, și Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot așa nici voi nu puteţi aduce rod dacă nu apte bune pregătite mai dinaintet în Mine.
Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.

Nu este inutil atâta timp cât avem și noi planurile noastre?

Cu siguranță, El nu se oferă să ne poarte peste tot pe unde dorim noi să mergem. Oferta Lui este restrictivă la providența personală oferită fiecăruia dintre noi. Există în 2026 un drum deja gândit și pregătit pentru noi, niște fapte bune pregătite mai dinainte pentru ca noi să mergem în ele.

Putem “rătăci” departe de El sau putem fi purtați de El în ascultarea noastră. Alege bine azi ca să ai cu adevărat “Un an nou fericit”.

+++

Isaia este de talia lui Shakespeare!

În debutul capitolului 46 el face un măiestru joc de cuvinte axat pe verbul “a purta”. El spune că idolii sunt o povară nu numai pentru oameni, ci și pentru dobitoacele forțte să-i “poarte”. Prin contrast, Dumnezeu nunumai că nu este o povară! El nu trebuie “purtat”. Dimpotrivă! El este Cel care-și poartă copiii și asta toată viața lor, toată istoria lor:

Isaia 46:1-2 Bel se prăbușește, Nebo cade; idolii lor sunt puși pe vite și dobitoace; idolii pe care-i purtaţi voi au ajuns o sarcină, o povară pentru vita obosită!
Au căzut, s-au prăbușit împreună, nu pot să scape povara; ei înșiși se duc în robie.

Asta în contrast cu:

Isaia 46:3 “Ascultaţi-Mă, casa lui Iacov și toată rămășiţa casei lui Israel, voi, pe care v-am luat în spinare de la obârșia voastră, pe care v-am purtat pe umăr de la nașterea voastră: până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Același, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V-am purtat și tot vreau să vă mai port, să vă sprijin și să vă mântuiesc.”

Aleluia! Nu ne trebuie un mesaj mai bun pentru 2026.

Categories: Articole de interes general