Nu există două biserici locale la fel și fiecare trebuie îngrijită deosebit. M-am simțit ca acasă între oameni pe care-i vizitez la Sacramento de peste 30 de ani. Îi admir pentru lucrarea lor. Suntem la fel în lucrurile de bază, dar ce se potrivește Bethelului din Los Angeles nu se potrivește în totul Bethelului din Sacramento.
Mi-am adus aminte de familia pensionarilor Damian împreună cu care am vizitat în tinerețe zona Bicazului Ardelean. Fiul gazdei, un prichindel de patru ani i-a spus dimineață mamei sale: “Nenea Damian a făcut azi noapte ca porcu nost”. “Taci mă, că nu e frumos să spui asta!”
Frumos, ne frumos, fratele Damian s-a prăpădit de râs când l-a auzit. Era un om vesel și pornit pe șotii, dar mai ales era pofticios din cale afară. Sora Damian lua câteva pastile zilnic pentru problemele ei de sănătate. Fratele Damian n-avea nimic, dar dacă o vedea când își lua pastilele, spunea imediat: “Dă-mi și mie câte una!”
“Omule, tu n-ai nevoie, n-o să-ți facă bine …”
“Lasă că nici rău n-o să-mi facă. Dă-mi și mie”.
Uite-l, Daniel. Nu pot să scap de el. Așa-mi face întotdeauna. Și la mâncare și la pastile. Este pofticios cum n-am mai văzut!”
Fiecare păstor știe problemele oilor lui și ce trebuie făcut la el acasă. Când vizităm însă o altă biserică suntem uneori total neputincioși și nepricepuți. Nu se potrivesc tratamentele. N-are rost să fim pofticioși după pastilele altora.
Numai Domnul, Păstorul cel mare, este priceput la toți și la toate. Noi trebuie să ne recunoaștem limitările și să ne ținem de multe ori gura. Sărbătorind diferențele, cinstim grădinarul care are flori așa de diferite în curtea Lui.
Categories: Amintiri cu sfinti
Barzilaiendan 
Leave a comment