Ne-am obișnuit să spunem, cu o rutină vinovată, că lumea se împarte în lucruri naturate și supranaturale.

Dar nu este așa, nu este corect așa! Biblia ne vorbește despre prezența lui Dumnezeu în toate cărțile ei. Ea începe cu supranaturalul creației și se încheie cu debutul supranaturalului etern.

Supranaturalul este domeniul în care existăm deja prin nașterea din nou și prin ochii credinței. Nu-l alungați pe Dumnezeu din lumea noastră, care este de fapt lumea Lui. Nu-L exilați pe insula Patmos, un loc în care alegeți apoi să nu mai mergeți.

“Normalul” numit de noi așa este în realitatea cosmică doar un “subnormal” jalnic și sterp. Normalul nostru normativ este “supranaturalul” prezenței divine. Da-ți drumul aripilor credinței! Citiți pasajele “grele” pentru rațiunea noastră. Dumnezeul nostru este dincolo de ea, prin ea, îmbibând-o cu atotputernicia Lui.

A fost Isus din Nazaret “normal” sau “supranatural”? Eu cred că asta ne fascinează și ne atrage în mod tainic spre El. El este “normalul” pe care ni-l dorim fiecare. Crede în El. Trăiește ca El. Gândește ca El. Prin ispășirea făcută de El, noi fiii risipitori ne putem întoarce acasă, în normalitatea supranaturală a Tatălui ceresc. Orice altceva este “subnatural” pentru niște ființe create să evolueze deja în eternitate.

“Umblați după lucrurile de sus! Gândiți-vă la lucrurile de sus”

Doamne, deschide-ne ochii!

Categories: Articole de interes general

Tags: Daniel Branzai