Ca și ceilalți cronicari ai clipei, selecter și păstrez în acest insectar de idei exemplarele cele mai frumoase.

Așez aici unul din România și altul care-l plasează pe Vence ca preferat al poporului pentru viitoarele alegeri prezidențiale.

Alexandru Lăzescu:

Sute de mii de oameni au mărșăluit la Londra purtînd tablouri ale lui Charlie Kirk, zeci de mii au făcut același lucru la Seul, s-au organizat reuniuni de comemorare și de veghe nu doar în America ci peste tot în Europa, din Spania pînă în Polonia, în Noua Zeelandă maori au efectuat celebra haka în memoria lui și Ed Sheeran a compus un cîntec “RIP Charlie Kirk”. Relatările de pe rețelele sociale și postările video despre Charlie Kirk sunt însoțite de zeci de mii de mesaje de regret și simpatie din toată lumea, din Africa de Sud, Nigeria, Kenya pînă în Brazilia, Filipine, Coreea de Sud, Australia și întreaga Europă. Și spre deosebire de manifestațiile violente, cu incendieri, statui demolate și victime care au urmat uciderii accidentale a lui George Floyd, un infractor drogat care tocmai jefuise un magazin, totul s-a desfășurat fără nici un incident. Mass media, inclusiv la noi, au încercat să pună etichete, așa cum fac de obicei, vorbind despre demonstrații “de extremă dreapta”, o manipulare în general fără nici un fel de efect real, credibilitatea acestora fiind complet prăbușită. E suficient să te uiți la comentariile care însoțesc un videoclip Antena 3 în care demonstrația de la Londra este descrisă drept una de “extremă dreapta”.

Dacă cel care l-a asasinat pe Charlie Kirk a crezut, aproape sigur sub impactul imensei manipulări mediatice care l-a descris într-o manieră care nu avea nici o legătură cu realitatea, că pune astfel capăt extrem de influentei mișcări conservatoare “Turning Point USA”, prezentă în numeroase în campusuri universitare, pe care acesta, la doar 31 de ani, reușise să o pună pe picioare în doar cîțiva ani, s-a îșelat enorm. Din contra, i-a dat o enormă amploare globală ale cărei dimensiuni cred că nu suntem încă în măsură să o evaluăm. Cei care i se alătură nu sunt neapărat de acord cu toate ideile sale dar dau frîu imensei frustrări acumulate în ultimele decenii împoptriva unor elite arogante, din politică, din spațiul academic, din mass media și imensa industrie ONG-istică, în mare parte radicalizată ideologic în laboratoarele academice timp de peste 60 de ani, are a încercat să remodeleze din temelii societatea, într-o formulă pe model Agenda Davos în care normalul a devenit o ciudățenie, în care s-a decis că granițele trebuie să dispară, că există cîte genuri vrem noi și transgenderismul trebuie intens promovat, între altele și în beneficiilor clinicilor axate pe schimbare de sex, că nu meritul contează ci “diversitatea”, că matematica este rasistă, că trebuie să facem sacrificii masive motivate de teorii extrem de discutabile privind impactul omului asupra schimbărilor climatice, șamd. În multe orașe occidentale există zone întregi de “no go”, comunitățile islamice militează pentru primatul sharia ca alternativă la legislația din țările lor, criminalitatea a explodat.

Confruntate cu o provocare enormă, reprezentată de cea de-a doua alegere a lui Donald Trump care acum va fi amplificată masiv de ceea ce am putea numi o mișcare “Turning Point” care cuprinde întregul spațiu occidental autoritățile naționale sau cele transnaționale precum cele din UE, în general o bună parte a acestor elite, au intrat în panică, încearcă să reacționeze prin reglementări de cenzură digitală de tip Digital Services Act și prin cultivarea unei retorici care să trimită în derizoriu și să demonize acest curent de contestare de amploare. Un curent în interiorul căruia există, inevitabil, și unele segmente restrînse evident nefrecventabile dar care pe ansamblu este departe de a se încadra în descrierea de extremism/fascism/nazism aplicată mecanic de jurnaliști și “formatori de opinie” care fie sunt doar niște vectori ai propagandei oficiale fie nu sunt capabili să înțealeagă dimensiunea seismică a schimbărilor dramatice de natură socială, politică, culturală, geopolitică, cu care ne confruntăm.
Intrăm, de fapt suntem deja, într-o epocă extrem de periculoasă, cu mari tulburări sociale și politice, din care nu putem exclude nici războul civil, după cum avertizează profesorul David Betz de la King’s College din Londra. Va putea supraviețui civilizația occidentală, valorile ei fundamentale – nu cele inventate în perioada din urmă, adică lumea normală care pînă recent eram convinși că va exista veșnic (așa cum mulți și-au închipuit, la vremea lor, de-a lungul istoriei)? E greu de dat un răspuns.

Aceste notații vin în completarea unui articol publicat pe Substack-ul iDebate (o trimitere în Comentarii)

Categories: Articole de interes general