SĂMÂNȚA BUNĂ

Chiar când râde, inima este plină de durere; și sfârșitul bucuriei este întristarea.

Proverbe 14.13

Dalida

Dalida a fost o cântăreață și o actriță faimoasă. Cariera ei a avut un succes imens; cu toate acestea, ea și-a luat viața la 54 de ani. În biletul ei de adio, ea a scris: „Viața e de nesuportat pentru mine – te rog să mă ierți“.

Acesta este numai un exemplu care arată că succesul, faima și bogăția nu pot face viața demnă de trăit prin ele însele. Plăcerile și bucuriile care sunt pur exterioare se sfârșesc și, odată cu ele, și prieteniile superficiale. Aceasta a fost experiența dureroasă a Dalidei.

Iată de ce cuvintele din cartea Proverbe citate mai sus ne atrag atenția în mod deosebit. Omenirea nu poate fi fericită cu adevărat fără Dumnezeu. Bucuria noastră depinde de relația pe care o avem cu Dumnezeu. Dacă nu Îl cunosc pe El cu adevărat și nu conștientizez că El mă iubește, inima mea va rămâne goală și tristă, chiar dacă, după aparențe, sunt bine. Aș fi în căutarea fericirii, dar, după cum a zis împăratul Solomon, totu-i „deșertăciune și goană după vânt“.

Dacă însă am ajuns să Îl cunosc pe Hristos, în primul rând ca Mântuitor și apoi ca Prieten constant, va avea loc o schimbare radicală. Viața mea are o temelie și un scop. Știu că Dumnezeu mă iubește și experimentez o bucurie pe care nimeni nu mi-o poate lua.

În comuniune cu El, viața devine nu doar suportabilă, ci îmbogățită.

Citirea Bibliei: Isaia 1.1-17 · Fapte 20.13-27

Categories: Articole de interes general