Și tu, Capernaume, vei fi înălțat oare până la cer?  Vei fi pogorât până la Locuința morților […] – Matei 11:23

Stau și privesc, mirat, niște ruine –

Ruinele unei cetăți de mult…

Mă bucur c-am ajuns aici… da-mi vine

Să plâng tăcut… și iarăși să ascult

Ce-a spus Mântuitorul, într-o vreme,

Acestui târg, în care-a locuit

Și a făcut minuni… dar vrând să-l cheme

La Dumnezeu, să fie fericit.

Îl cunoștea mulțimea – ni se spune –

(Concitadinii  Lui –  cum zicem noi)

Ca-Învățător, Vindecător – minune! –

Isus, oricând, ajută în nevoi!

Și nu departe înmulțise hrana…

Chiar și un mort sculase din mormânt!

Mai auziseră, pe-alocuri, și de Cana…

Ce bine e cu Rabi pe pământ!

Cît despre pocăință: vorbe goale…

Țara e plină toată de dușmani.

Mulțimea vrea un David să se scoale,

Cu sabia, s-o scape de romani!…

Dar Domnul îi vestește viitorul:

Capernaume, cât vei fi-nălțat?!

Odată ce-ai respins Mântuitorul,

În pulbere, pe veci, vei fi-ngropat!

… Stau și privesc, mirat, niște ruine…

Grozavă judecată a căzut!

Dar tot la fel se-ntâmplă cu oricine,

Când nu s-a pocăit și n-a crezut!

                                            Ioan  GIURA

Categories: Articole de interes general