Un drum prin Iowa este un vis în verde crud. Autostrada este ca un jgheab cenușiu de beton care despică ceea ce este în dreapta și stânga un ocean de unduiri verzi din care răsar în depărtări petele de alb ale caselor și hambarelor asemenea vapoarelor călătoare. Le lăsăm în urmă unele după altele.

În Illinois, am lăsat în stânga amenințarea traficului nebun din spre Chicago și am zbughit-o înainte spre Indiana.

Prin 1982, la numai câteva săptămâni după ce îmi luasem canetul de conducere, m-a împins nevoia să merg din Detroit la Chicago. La prima intrare pe autostradă am făcut o piruietă de 360 de grade pe polei, pentru că nu știam să conduc pe gheață. Apoi, la intrarea spre Chicago, am oprit să iau o hartă și am cerut sfatul celor de acolo ca să știu ce variantă să iau. “Ar trebui să o iei pe I-290 prin centru că e cel mai scurt. De când conduci? ai mai fost pe aici?”

Când i-am spus cum stăteau lucrurile mi-a zis: “În nici un caz să n-o iei pe I-290 că i se spune autostrada morții. Nu e pentru tine. N-ai pe cineva să vină el să te ia de aici și să nu conduci tu singur prin Chicago?”

Aveam, dar eram tânăr, rușinos și fără minte. Și m-am dus. Bineînțeles că am luat-o pe 290. N-aveam timp să o iau pe ocolite. Pe atunci eram nemuritor. Știam mult mai multe decât știu astăzi 😏. Ce mai! Le știam pe toate!

După o cale lungă să ne-ajungă și multe întârzieri cauzate de repararea drumurilor am ajuns la noul loc de stat peste noapte în  ‘Mishawaka’, lângă South Bend din nordul statului Indiana. Totul ne pare aici familiar. Vegetația este ca cea din România, ca și clima de altfel. În Detroit, Michigan, la numai câteva ore de aici, ne-am petrecut primele șase luni când am venit în America în 1982.

La această latitudine trăiește America celor patru anotimpuri. Mai sus, la Kitchener în Canada, Cristian Necula ne spunea că cele patru anotimpuri sunt, toamna/ninge, iarna/ninge, primăvara/ninge iară și vara când se repară drumurile.

În Chicago, ne spune Mircea Raslău, cumnatul nostru care se străduiește să ne ghidoneze cum să navigăm sistemul autostrăzilor din sudul metropolei, cele două anotimpuri sunt iarna și … traficul. Ca să fie reparate drumurile toată lumea trebuie să plătească niște toll-uri, taxe de circulat pe autostradă, corespunzătoare celebrelor „rovinete” din Europa. Există însă și rute ocolitoare pe care cei care au trăit mult în Chicago, ca Mircea, le cunosc foarte bine. Sfaturile lui ne-au păstrat mulți bani în buzunar. Toll-urile din Chicago și chiar și cele spre Cleveland sunt foarte scumpe.Nu ca cele din Italia, totuși.

Într-un anumit sens, subtil și totuși profund, avem sentimentul că ne-am întors acasă. Asta nu ne face neapărat să ne simțim bine. Daniela m-a întrebat dacă mi-ar fi plăcut să rămânem pe aici.

„Peobabil că da, pentru că noi ne obișnuim oriunde. Mai ales dacă nu știam nimic despre California. Acum ne-ar fi mai greu să revenim. Ce este cel mai important este că noi n-am plecat nicăieri de capul nostru, nici în România și nici în America. Am fost alungați din România și am fost alungați din Detroit. Dumnezeu a rânduit în așa fel evenimentele că n-am avut altă alegere. Suntem deci azi acolo unde ne-a vrut El, iar acesta este cel mai frumos sentiment cu putință.”

Mishawaka este un cuvânt indian care înseamnă ape învolburate. S-a născut în 1835 din contopirea a patru așezăminte apropiate în care se făcea extracție și prelucrare de minereu de fier. Este așezată pe malul râului Sfântul Joseph.

Universitatea catolică Notre Dame este renumită în America și are o istorie legată de lupta cu klux-klux clanul:

„În 1923, proprietarul afro-american al unei companii care îmbutelia apă gazoasă (sifon) a primit o scrisoare semnată „KKK”, în care amenința că va ucide un bărbat afro-american deținut în închisoarea orașului și că va răni restul populației afro-americane a orașului. În câteva zile, peste o mie de afro-americani au fugit din oraș.

În 1924, Ku Klux Klan a ținut o conferință și a planificat o paradă de la sediul său local de la 230 S. Michigan St. În pregătire, membrii Klanului au fost postați în oraș pentru a direcționa traficul. Studenții de la Universitatea Notre Dame din apropiere, conștienți de natura anti-catolică a Klanului, au protestat energic împotriva acestei intruziuni, iar înainte de prânz toți directorii de trafic din Klansmen fuseseră „demascați și dezbrăcați”. Studenții din Notre Dame au continuat lupta, câteva sute s-au adunat în afara sediului Klanului, aruncând cu pietre și spărgând geamuri în semn de protest. Poliția locală, precum și oficialii din Notre Dame au reușit în cele din urmă să-i convingă pe studenți să se întoarcă în campus. Antrenorul de fotbal din Notre Dame și directorul de atletism Knute Rockne s-au implicat în lupta pentru calmarea studenților.

Întotdeauna un oraș muncitoresc, Mishawaka de lângă South Bend a decăzut odată cu industria americană de automobile și poate fi considerată doar cu multă bunăvoință la un nivel de lower middle class, oameni cu puțin peste nivelul sărăciei. Hotelul nostru de exemplu, deși asociat cu firma Hyatt, miroase urât, poate de la vechimea lui, poate de la o proastă îngrijire. Oricum, camera noastră are numărul 311, ceea ce în numerologia mea biblică este un număp “prim” cu conotații divine. Suntem deci pe mâini bune.

Închidem repede ochii și sper să adormim repede. Mâine mergem să-i așteptăm la aeroportul din Cleveland pe nepoții noștri cu care am vorbit adineauri în Los Angeles. Spre deosebire de noi, ei vor veni la nuntă cu avionul.

Categories: Articole de interes general