Cum e să ajungi în miezul verii într-o stațiune celebră pentru sporturi de iarnă? Bucureșteanul din mine spune: „Nasol!” De ce am făcut-o? Pentru că în zilele sărbătoririi independenței Americii, 4 Iulie, și a vacanțelor de vară, cam toate stațiunile turistice sunt pline ochi. N-ai de unde alege. Te mulțumești că măcar ai găsit două locuri …

Am urcat la peste 6.600 de picioare americane (cam 2.200 de metri) înălțime și ne aflăm într-o vale săpată de râul Yampa prin defilee între culmi pe care mai este încă zăpadă. Vârful Quarry are 8.251 de picioare, iar Werner are 10.564 de picioare (împărțiți la 3 pentru dimensiunile în metri). Foarte mulți din medaliații sporturilor de iarnă și-au făcut stagiul de pregătire pe văile acestea.

Yampa este unul dintre puținele râuri cu curgere liberă din vestul Statelor Unite, ceea ce înseamnă că este fără baraje și curge liber. Este un loc popular pentru tubing, caiac, rafting și pescuit.

În oraș, traseul Yampa River Core este o potecă multifuncțională care trece de-a lungul râului, oferind vederi pitorești și acces la diferite activități recreative, dintre care mersul pe bicicletă este la mare căutare.

Harta ne spune că ne aflăm chiar pe „continental divide”, o linie imaginară care împarte direcția în care curg în America râurile: unele merg de la est spre vest cu vărsare în Pacific, iar altele de la vest spre est cu vărsare spre Golful Americii sau spre Atlantic. Este o „încăpățânare” pe care nu știu cum să o explic.

Stațiunea aceasta are o istorie interesantă, un nume caraghios și un viitor strălucit.

Repere în dezvoltarea orașului: prima fabrică de cherestea în 1873, încorporarea orașului în 1900 și sosirea căii ferate în 1909. Economia regiunii s-a bazat inițial pe viața de fermă și pe minerit, ambele încă în floare. Aseară am trecut pe lângă stadionul central plin de oameni care veniseră să vadă un „rodeo”, o joacă cu tauri și cai.

Steamboat (Vaporul cu aburi) Spring este presărat cu mai multe izvoare termale. Cum de s-a ajuns la acest nume? Cu urechea la pândă după vânat, unor vânători li s-a părut că sunetul este de la un vaporaș cu abur care urcă pe râu. Când au văzut că nu există un vas cu aburi și că sunetul venea de la un izvor fierbinte, au decis să dea locului numele „original” pe care-l poartă și acum: izvorul bărcii cu abur (Steamboat Spring). Autoironie inventivă americană și spirit practic.

Când am tras la resort, pe noi ne-au luat însă amețeala și atacurile de panică. Ne-am amintit însă din pățanii mai vechi că trebuie să ne aclimatizăm cu înălțimea, care implică lipsă de oxigen. Inimile noastre nu mai băteau 13-14, ci 13-16-14-15. Ne-am apucat repede să bem apă din belșug și în prima zi am stat mai mult la orizontală.

Pentru cei ce ajung pe aici vara, lipsa zăpezii nu înseamnă și lipsa activităților. Americanii știu să scoată bani din orice, oricând și oriunde. Iată o scurtă prezentare a ceea ce se poate face pe aici:

A doua zi spre seară ne-am urcat în mașină pentru că încă nu rezistam la mersul pe jos. Am luat un traseu printre niște cartiere de vile de vis și am ajuns la o cascadă cu o cădere de aproximativ 100 m.

Nu sunt un pasionat al animalelor. Sunt de toate în jurul nostru. Lângă cascadă o mamă moose (elan) își alăpta cei doi pui. Turiștii au uitat de cascadă și s-au înghesuit să le facă poze.

Azi noapte, am urmărit de pe balcon o pereche de racoon (ratoni) care inspectau coșurile de gunoi și miroseau fiecare mașină în parte. Deși sunt teribil de inteligenți, nu cred că erau angajații resortului.

Într-o deplasare ca a noastră, drumeția este în ea însăși aproape la fel de importantă ca destinația. Când eram proaspăt veniți în America, un cuplu mai în vârstă ne mărturisea că ei nu conduc niciodată mai mult de șase ore pe zi, din cauza oboselii. I-am privit atunci cu uimire. Noi, care descoperisem hergheliile de cai putere americani înghesuiți sub capote, conduceam uneori și șaisprezece ore pe zi ca să ajungem de la Los Angeles la Berlin, Ohio. Cu vremea, și mai ales în anii de după Covid, am descoperit câtă dreptate avea cuplul acela mai în vârstă … mai ales că depășisem de curând vârsta lor.

America este o țară fascinantă și copleșitoare. De la o zi la alta suntem propulsați în zone de relief și de vegetație diferite. Impresiile sunt puternice. Imaginile sunt amețitoare. Totuși, oamenii sunt bogăția locului. Nu înțeleg cum de pot trăi atât de diferit ca noi în California. Nu-i vorbă că nici ei nu înțeleg cum de ne place nouă să ne înghesuim atâția în Los Angeles. Hotărât lucru, deși trăim în aceeași țară, fiecare trăiește în America lui, personală și la purtător. Libertatea și spațiul american ne îngăduie să trăim existențe paralele, cu caracteristici foarte diferite unele de altele.

Vreau să miros a ciuperci! Am citit azi dimineață un articol despre „mirosul specific al bătrânilor”. Eu nu cred că îl am, dar mai știi …

Este un miros ușor de recunoscut — ușor rânced, umezit, uneori dulceag — și, în mod surprinzător, nu are legătură cu igiena precară. Este vorba despre așa-numitul „miros de bătrânețe”, o realitate chimică documentată de cercetători, care ar putea fi în sfârșit combătută… cu ciuperci.

Leslie Kenny, expertă în longevitate și fondatoare a Oxford Healthspan, susține că acest miros caracteristic vârstnicilor poate fi redus semnificativ printr-o dietă care include ciuperci de 3-4 ori pe săptămână. „Ciupercile sunt alimentul perfect pentru a combate acest miros. Ele conțin doi compuși rari — ergothioneină și spermidină — care acționează direct asupra proceselor care duc la apariția mirosului”, a declarat Kenny pentru DailyMail.com.

Ce provoacă „mirosul de bătrânețe”?

Potrivit cercetătorilor, sursa acestui miros este un compus numit 2-nonenal, care se formează atunci când acizii grași omega-7 din sebum (uleiul natural al pielii) se oxidează. Odată cu înaintarea în vârstă, producția de antioxidanți a corpului scade, iar procesul natural de regenerare a celulelor pielii încetinește. Astfel, 2-nonenal se acumulează și persistă pe piele, în haine și lenjerie, chiar și după dușuri frecvente.

„Este un fenomen chimic real, asemănător cu ‘ruginirea’ grăsimilor pielii. Iar faptul că celulele moarte nu mai sunt eliminate eficient agravează problema”, explică Kenny.

Un studiu japonez din 2010 a fost primul care a identificat 2-nonenal exclusiv la persoanele de peste 40 de ani, indiferent de sex sau rutină de igienă. De atunci, compusul a devenit o țintă majoră în cercetările privind îmbătrânirea pielii și sănătatea metabolică.

Ciupercile: mai mult decât un simplu ingredient

Ciupercile comestibile, în special soiurile shiitake, champignon și pleurotus, sunt extrem de bogate în ergothioneină, un aminoacid cu efect antioxidant puternic, și spermidină, care stimulează autofagia — procesul natural prin care organismul curăță celulele îmbătrânite și le înlocuiește.

„Ergothioneina protejează lipidele pielii de oxidare, iar spermidina accelerează regenerarea celulară. Împreună, acestea combat din interior formarea mirosului specific vârstei”, susține experta.

Un studiu clinic japonez publicat în Journal of Traditional and Complementary Medicine a analizat efectele extractului de ciuperci champignon asupra adulților între 50 și 79 de ani. Timp de patru săptămâni, participanții au consumat doze zilnice între 0 și 1.000 mg de extract. Rezultatele au fost clare: cu cât doza era mai mare, cu atât mirosul corporal, respirația și „parfumul” pernei scădeau semnificativ. Nici un participant nu a raportat efecte adverse.

Mai mult, ciupercile au redus și nivelurile de amoniac și metil-mercaptan, compuși intestinali cunoscuți pentru mirosul lor neplăcut. „Extractul de ciuperci descompune acești compuși în forme inodore, neutralizând eficient mirosul corporal”, au scris autorii studiului.

Nu doar un remediu, ci și un aliment anti-îmbătrânire.

Ciupercile au mai fost asociate cu beneficii remarcabile asupra sănătății, precum:

Încetinirea progresiei anumitor tipuri de cancer

Reducerea tensiunii arteriale

Protecție cerebrală și îmbunătățirea funcției cognitive

Reglarea glicemiei și insulinorezistenței

Întărirea oaselor

„Eu personal nu iau suplimente cu ciuperci, dar le includ des în alimentație – în omlete, supe sau preparate japoneze. Sunt un aliment complet, nu doar pentru miros, ci și pentru sănătatea generală”, spune Kenny, care afirmă că a reușit să-și țină sub control lupusul și artrita reumatoidă prin schimbări nutriționale.

Parfumul nu e soluția. Ciupercile, da.

Deși cei mai mulți oameni apelează la parfumuri sau săpunuri speciale, aceste soluții sunt ineficiente. „Parfumul doar acoperă mirosul și adesea îl face mai înțepător. Iar spălatul mai des nu ajută, pentru că 2-nonenal se formează în straturile adânci ale pielii”, avertizează Kenny.

Soluția reală este acționarea din interior, prin dietă. În viziunea ei, ciupercile pot fi atât preventive, cât și curative. „Pe măsură ce îmbătrânim, în special în perioadele de perimenopauză și menopauză, ar trebui să includem mai multe alimente bogate în ergothioneină, cum sunt ciupercile. Ele ajută la eliminarea mirosului și susțin regenerarea pielii.”

Mirosul specific vârstei înaintate nu este un mit și nu ține de lipsa de igienă. Este un efect al procesului natural de îmbătrânire a pielii, dar unul care poate fi atenuat. Iar remediul nu vine din farmacii sau flacoane parfumate, ci chiar din farfurie.

„Dacă vrei să miroși bine la bătrânețe, nu ai nevoie de parfumuri scumpe – ai nevoie de ciuperci,” conchide Kenny.

Iată că v-am spus-o și pe asta! Acum mă duc să caut și să culeg niște ciuperci. Numai să nu dau tocmai de cele otrăvite!

Și pentru că tot a venit vorba despre aer curat, iată un semn care m-a distrat copios. Cum ar reacționa cei din Los Angeles la un asemenea semn?

Categories: Amintiri

Tags: Daniel Branzai