De la St. George am renunțat la traseul nostru obișnuit prin Canionul Brice ca să ajungem încă pe lumină la Moab, o localitate aflată în chiar inima roșiatică a acestor zone cu peisaj marțian. Nu ne-a părut rău!

Numele „Moab” i-a fost dat de un poștaș mormon, care l-a ales pentru că este, cum vii dinspre Salt Lake City, dincolo de Colorado, după cum, în Biblie, Moab este dincolo de Iordan. Mormonii pretind că au descoperit pe continentul american Noul Israel, de unde se va răspândi în vremea sfârșitului împărăția lor milenară. Din această aiureală s-a născut și numele lor: „Sfinții zilelor de pe urmă”. 

Iată câteva imagini:

Când am ajuns noi, Moab mustea de musafiri. Ne-am trezit sunați de cei de la recepție, care sperau că pot da camera noastră la alții. Era o lungă listă de așteptare. I-am cam dezamăgit. Întârzierea noastră se datora faptului că ne-am oprit să facem încă din prima zi traseul Parcului Național al Arcurilor naturale.

Moab este înconjurat de astfel de minunății.

Parcuri Nationale:

Parcul Național Arches: renumit pentru arcadele sale naturale din gresie, cum ar fi Delicate Arch, cu diverse trasee de drumeții pentru diferite niveluri de calificare. Un tur de dimineață oferă o experiență fără probleme.

Parcul Național Canyonlands: Oferă un peisaj unic cu turnuri și mese de gresie, cel mai bine explorat prin drumeții off-road cu un 4×4 sau drumeții de-a lungul traseelor desemnate.

Parcul de stat Dead Horse Point: oferă vederi spectaculoase ale stâncilor de stâncă roșie și ale râului Colorado de la 2.000 de metri deasupra.

Pentru cei care doresc să știe mai mult sau să vadă mai mult, iată o prezentare a acestei stațiuni:

Scurta noastră întâlnire cu Moab, nume cu conotații negative în Biblie, s-a încheiat mult prea repede. Rămâne astfel un loc unde ne-ar place să revenim. Majoritatea mormonă a creat aici o societate curată și cochet aranjată. Sunt cam 90% albi și asta se resimte, oricât de nerasiști am fi noi. „La noblesse oblige” s-a tradus aici într-o comunitate preocupată să pară o avanpremieră atractivă a împărăției pe care se străduiesc să o ofere lumii.

A doua zi am refuzat ruta obișnuită, preferând să urcăm în amonte de-a lungul râului Colorado. Am tot făcut poze, dar cred că alții le-au făcut mult mai bine într-un video pe carIar la drume vi-l ofer aici:

Un alt entuziast ne-a lăsat alt video:

https://youtu.be/cpInksS8nG4?si=Gp13H_dDHDewnbCZ

Categories: Amintiri

Tags: Daniel Branzai