Mergeți electric, sortați gunoiul, puneți-vă un pulover și încălziți doar până la 19°, optimizați-vă kilometrajul cu mașina, mergeți pe jos pentru climă… . .

De ce trebuie să economisim pentru comunitate în timp ce:

– Jocurile Olimpice de iarnă au avut loc la Beijing pe zăpadă artificială.

– În Franța, stațiunile de schi luminează pârtiile până la miezul nopții pentru ca „cei care se trezesc târziu” să schieze noaptea.

– Lufthansa efectuează 8.000 de zboruri „goale” pentru a-și menține sloturile.

– Cele mai multe dintre marile meciuri de fotbal au loc seara sub reflectoare mega consumatoare!

– Cele 8 noi și gigantice stadioane de fotbal alese pentru a găzdui Cupa Mondială din Qatar sunt dotate cu aer condiționat (într-un deșert!).

– Sute de camioane circulă pentru a ne aduce fructe și legume din Spania, Turcia…, în timp ce produsele regionale ajung la gunoi.

– Cea mai mare navă din lume, Wonder of the Seas, va transporta 7.000 de pasageri, 2.300 de membri ai echipajului și va traversa mările.

– În lume circulă aproximativ 3.500 de nave portacontainere și fiecare consumă 280.000 de litri de combustibil la 1.000 km.

– Miliardarii își oferă călătorii în spațiu la prețuri „astronomice”.

– Și… Între timp, „PENTRU BINELE ECOLOGIEI” vom interzice conducerea unei mașini diesel sau pe benzină puțin veche celor care nu își permit să schimbe mașina și care trebuie să o folosească pentru a merge la serviciu și asta pentru a reduce încălzirea globală cu 1°!

Pe cine luați voi la mișto?” – Maleno Montagnani.

Oamenii nu pot reduce incalzirea globala cu 1 grad, numai Soarele o poate face, așa cum, tot el, numai el, poate s-o crească cu un grad sau două. A mai făcut-o de multe ori dealungul istoriei Pământului. Cu cât pot reduce oamenii încălzirea globală, dacă sunt obligați de ecodemenți, a spus -o Trump în 2017 – cu 2 zecimi de grad până în 2100. Cât de aiurea, cât de nebunesc este tot ce ne obligă ecodemenții să facem, o spune și Montagnani, dar mai bine a spus-o tot Trump, atunci când a scos America din Acordul de la Paris:

„Potrivit Acordului de la Paris, Statele Unite trebuie ca până în 2040 să-și reducă producția de carbune cu 86%, dar, în același timp, China este autorizată să deschidă sute de noi mine de cărbune.

Așsadar, noi nu putem să construim mine noi, ei da!

India este autorizată să-și dubleze producția de cărbune până în 2020, iar Statele Unite obligate să și-o reducă! Cu ce ajută asta la reducerea CO2?

Reflectați la asta – India poate să-și dubleze producția de cărbune, iar noi ar trebui să o eliminăm pe a noastră! Chiar și Europa este autorizată să construiască în continuare mine de cărbune noi.

China este autorizată să-și mărească emisiile de CO2 timp de 13 ani! Ei pot să facă tot ce vor timp de 13 ani, noi nu! Și atunci cu ce contribuie asta la lupta împotriva încălzirii globale?

Pentru a-și respecta angajamentele, Statele Unite trebuie să-și reducă producția de gaze naturale cu 13%, cea de hârtie cu 12%, cea de ciment cu 23%, cea de fier și otel cu 38%. Dar de aceste materii prime Statele Unite are nevoie. Trebuie, așadar, să le importe. Deci să lase alte țări să le producă. Unde este logica? Unde este reducerea gazului cu efect de seră?

Așadar, acordurile nu elimină locurile de muncă, ci se mulțumesc să le transfere în afara Statelor Unite, trimițându-le în alte țări… aceste acorduri sunt mai puțin despre climat, și mai mult despre avantajele financiare pe care le dobândesc alte țări în dauna Statelor Unite.

Chiar dacă Acordul de la Paris ar fi pus în practică în totalitate, chiar dacă toate țările l-ar respecta ad-litteram, se estimează că va reduce temperatura globală cu două zecimi de grad Celsius, de acum și până în 2100!… În realitate, 14 zile de emisii de CO2 în China anulează toate câștigurile datorate Statelor Unite – este vorba de o statistică incredibilă -, anuleaza total reducerile obținute de Statele Unite până în 2030, asta după ce noi am cheltuit miliarde și miliarde de dolari, am închis uzine, am pierdut locuri de muncă și am avut de plătit un cost mai ridicat al energiei, atât de intreprinderi, cât și de cetățenii obișnuiți”.

Autor: Ștefan Calehari