Probabil cel mai tulburător discurs din istorie…

 George Panait. – 27 aprilie, 2025

John F. Kennedy este primul și singurul președinte american care a vorbit despre „secret”, despre societățile secrete și modul lor de acțiune și, la fel de deschis și inedit, vorbește despre existența, în realitatea prezentă a Americii și lumii, a unei astfel de organizări secrete și despre acțiunea sa, despre modul în care ar fi acționat efectiv societățile secrete asupra presei pentru a manipula opinia publică în favoarea intereselor obscure ale unei elite și în favoarea concentrării puterii.

 De ce a făcut acest lucru? Cum a putut să o facă? Răspunsul trebuie să fie unul complex – în cazul în care cineva își propune să îl dea – și poate trebuie să aibă legătură cu faptul că John F. Kennedy a fost unul dintre puținii președinți americani care nu a fost mason și nu a avut nevoie de prea multă influență ocultă sau lobby pentru a fo ales, familia sa fiind una extrem de bogată. Răspunsurile pot avea legătură și cu înlăturarea sa violentă, cu asasinarea sa, eveniment care a dus la nașterea și vehicularea expresiei „teoria conspirației”, folosită pentru prima dată pentru cei care nu erau dispuși să accepte explicațiile elucubrante ale elitei și mediei americane legate de desfășurarea asasinatului.

Este vorba despre discursul «The president and the press» din 27 aprilie 1961, al președintelui Statelor Unite ale Americii John F. Kennedy:

„Însuși cuvântul: secret, este respingător într-o societate liberă și deschisă; și noi suntem, ca popor, în mod inerent și istoric opus societăților secrete, jurămintelor secrete și procedurilor secrete.

Am decis cu mult timp în urmă că pericolele ascunderii excesive și nejustificate a faptelor au depășit cu mult pericolele care sunt invocate pentru a justifica această ascundere. Astăzi, nu are nicio valoare să ne opunem amenințării unei societăți închise prin imitarea restricțiilor arbitrare ale acesteia. Chiar și astăzi, asigurarea supraviețuirii națiunii noastre nu are nicio valoare, dacă tradițiile noastre nu supraviețuiesc odată cu ea. Și există pericolul foarte grav ca nevoia de securitate sporită să fie invocată de cei nerăbdători să-și extindă controlul până la limitele cenzurii și ascunderii la nivel oficial. Asta intenționez să nu permit, în măsura în care stă sub controlul meu. Și niciun oficial al administrației mele, indiferent dacă este de rang mare sau mic, civil sau militar, nu ar trebui să interpreteze cuvintele mele aici în această seară ca o scuză pentru a cenzura știrile, pentru a înăbuși disidența, pentru a acoperi greșeli sau pentru a reține presei și publicului faptele pe care aceștia merită să le cunoască.

Cer fiecărei redacții, fiecărei edituri și fiecărui ziar din națiune să-și reexamineze propriile standarde și să recunoască natura pericolului în care se află țara noastre. În timp de război, guvernul și presa s-au alăturat de obicei într-un efort bazat în mare parte pe autodisciplină, pentru a preveni dezvăluirile neautorizate către inamic. În timp de „pericol clar și prezent”, instanțele au susținut că până și drepturile privilegiate ale Primului Amendament trebuie să cedeze nevoii publicului de securitate națională.

Astăzi nu a fost declarat niciun război – și oricât de acerbă ar fi lupta, s-ar putea să nu fie declarată niciodată. Este atacat însuși modul nostru de viață. Cei care se fac dușmanii noștri fac progrese peste tot în lume. Supraviețuirea noastră și a prietenilor noștri este în pericol. Și totuși nu a fost declarat niciun război, nicio graniță nu a fost trecută de trupele în marș, nicio rachetă nu a fost lăsată.

Dacă presa așteaptă o declarație de război înainte de a întra în luptă, atunci pot doar să spun că niciun război nu a reprezentat vreodată o amenințare mai mare la adresa securității noastre. Dacă aștepți o constatare a ‘pericolului clar și prezent’, atunci pot doar să spun că pericolul nu a fost niciodată mai clar și prezența lui nu a fost niciodată mai iminentă. Este nevoie de o schimbare a perspectivei, o schimbare a tacticii, o schimbare a misiunilor – de către guvern, de către oameni, de către fiecare om de afaceri sau lider de muncă și de către fiecare ziar. Căci ni se opune în întreaga lume o conspirație monolitică și nemiloasă, care se bazează în primul rând pe mijloace ascunse pentru extinderea sferei sale de influență – pe infiltrare în loc de invazie, pe subversiune în loc de alegeri, pe intimidare în loc de libera alegere, pe gherile pe timp de noapte, în loc de armate în timpul zilei. Este un sistem care a recrutat resurse umane și materiale vaste pentru construirea unei mașinării precise, foarte eficiente, care combină operațiuni militare, diplomatice, de informații, economice, științifice și politice. Pregătirile sale sunt ascunse, nu publicate. Greșelile sale sunt îngropate, nu scoase la iveală. Dizidenții săi sunt discreditați, nu lăudați. Nicio cheltuială nu este precupețită, nici un zvon nu este răspândit, nici un secret nu este dezvăluit. Pe scurt, această conspirație conduce războiul, cu o disciplină pe care nicio democrație nu ar spera sau nu ar dori vreodată să o egaleze”.

John F. Kennedy, Waldorf-Astoria Hotel, New York, 27 aprilie 1961

În Berlinul de Vest, anul 1963, președintele Kennedy a rostit – în fața berlinezilor, dar și a întregii lumi occidentale – un alt discurs, considerat cel mai faimos discurs al său, încheiat cu o propoziție rămasă în istorie drept cea mai importantă afirmație rostită vreodată de președintele american:„Ich bin ein Berliner”. Aceste cuvinte au atras atenția lumii asupra Berlinului, pe-atunci locul cel mai controversat al confruntării Est-Vest din timpul Războiului Rece. Adăugate în dicurs pe ultima sută de metri, notate pe foaie în grabă chiar de mâna lui Kennedy, expresia nu a fost aleasă de specialiști în retorică, ci au fost gândite chiar de președinte, care a ținut neapărat să le rostească în limba germană.

„Ich bin ein Berliner”, fraza rostită pe 26 iunie 1963, a căpătat o însemnătate aparte în contextul geopolitic al vremii, la aproape doi ani după ridicarea Zidului Berlinului.

După Al Doilea Război Mondial, fosta capitală a celui de-Al Treilea Reich a fost împărțită, precum întreaga Germanie, între Estul „comunist” și Vestul „democratic”. Pentru liderul sovietic Nikita Hrușciov, Berlinul de Vest, înconjurat din toate părțile de Germania de Est, „era ca un os în gât”. De aceea, el jurase că va „eradica această schijă din inima Europei”.

Categories: Articole de interes general