Astăzi am avut la Școala Duminicală un text aparent simplu, dar plin de încărcătură profetică: Matei 25:31-40

Matei 25:31 Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va ședea pe scaunul de domnie al slavei Sale.
Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;
și va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moșteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând și Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-aţi dat de băut; am fost străin și M-aţi primit; am fost gol și M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav și aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă și aţi venit pe la Mine.’
Atunci, cei neprihăniţi Îi vor răspunde: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând și Ţi-am dat să mănânci sau fiindu-Ţi sete și Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin și Te-am primit sau gol și Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă și am venit pe la Tine?’
Drept răspuns, Împăratul le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.’

Aparent, criteriul pentru promovarea sau nepromovarea în împărăție este „facerea de bine”, și singurii care ies bine de la această judecată sunt „filantropii”, cei care au grijă de necăjiții din jur. „Fil atropos”nînseamnă „iubitor de oameni”.

Dacă ar fi așa, am avea de a face cu o judecată a faptelor bune, iar mesajul acestei mântuiri prin fapte ar contrazice tot mesajul Noului Testament. Cum se poate așa ceva?

Mai întâi trebuie să plasăm acest text în context. El face parte din Evanghelia lui Matei, cea dintîi dinte cele patru. Cei care au așezat-o prima au făcut așa pentru că ea face trecerea naturală de la Vechiul Testament al evreilor la Noul Testament. Matei a scris prioritar pentru evrei, după cum Marcu a scris pentru romani, iar Luca pentru toată omenirea; Ioan fiind cel nesinoptic, ca un apel mai târziu pentru o reevaluare a vieții și lucrării lui Isus Christos.

Capitolul 25, împreună cu capitolul 24 care îl precedează, au ca subiect „escatologia” evreilor. Ele apar ca răspuns la întrebările ucenicilor îngroziți de vestea că Templul din Ierusalim, în loc să devină centru Împărăției viitoare a lui Israel, va fi distrus așa de total „că nu va rămâne piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată” (Mat. 24:2).

Întorcându-ne acum la textul din lecția de azi, observăm că este vorba despre revenirea lui Isus Christos în glorie și de judecata „tuturor Neamurilor”, pentru că va veni o vreme în care „veți fi urâți de toate neamurile pentru Numele Meu“ (Mat. 24:9). Neamurile vor fi osândite pentru că n-au primit vestea venirii iminente a Împărăției lui Dumnezeu pe pământ:

„Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul“ (Mat. 24:14

Nu vor fi judecați și evreii? Nu, ei se vor întoarce între timp la Dumnezeu, Îl vor boci pe Cel cu semnele de răni la mâini așa cum bocește cineva pe întâiul născut (Zaharia 12:10) și vor fi iertați. Isus va fi Împăratul lor, primind tronul Tatălui Său David, așa cum i-a promis îngerul Mariei (Luca 1:32).

În vremea aceea, Biserica va fi deja răpită la cer, pe pământ va urma Nezazul cel Mare. 144.000 de evrei vor fi pecetluiți să meargă cu vestirea împărăției până la marginile pământului, iar împotriva lor se va dezlănțui teribila persecuție a lui Antichrist, a Fiarei și a profetului mincinos. Rezultatul activității lor va fi mulțimea aceea „fără număr” despre care Ioan (care făcea parte din Biserică) nu știa nimic. Va fi cel mai mare seceriș din istoria lumii. Sub semnele făcute de cei doi martori și sub evanghelizarea celor 1440 000 de evrei, „zece oameni di popoarele lumii vor apuca de poala hainei pe,un evreu și vor zice: „Vrem. să mergem cu voi pentru că am auzit că Dumnezeu este cu voi” (Zaharia 8:32).

Majoritatea acestor converiți din Necazul cel Mare vor fi martirizați, iar cei 144000 de evrei vor fi vânați ca niște dușmani de moarte pe toată fața pământului. Nu vor putea să cumpere sau să vândă nimic și vor fi arestați și aruncați în închisoare.

Judecata anunțată de textul din Matei este pentru a afla cine din nemurile pământului va intra sau nu în Împărăția terestră a lui Isus Christos cu evreii. Vor fi despărțiți ca oile de capre după criteriul atitudinii avute față de vestitorii Evangheliei în vremea teribilei persecuții din Necazul cel Mare.

Concluzie:

Cei care încearcă să aplice mesajul acestui text din Matei 25 la creștinii din Biserică își fac singuri un deserviciu. Goana după „fapte bune“ a dat naștere unei biserici liberale care vestește mântuirea prointr-o Evanghelie socială. Ea a dus la prăpăd în America Latină unde a încurajat comunismul.

Categories: Articole de interes general