Marți 29 Octombrie 2024

Yak!!! Yakety Yak !

Ne-am trezit într-un teribil miros de motorină arsă. Când am privit afară am văzut cauza: eram trași la țărm într-o zonă industrială a portului, iar chiar lângă vapor, ne așteptau câteva autocare turate. Combustibilul: motorină. Țineți-vă mâna la nas dacă stați la tribord. 

În limbajul marinăresc, cele patru puncte cardinale sunt înlocuite cu patru părți ale corabiei: prova, pupa, tribord și babord. Nici nu ar putea fi altfel, atâta vreme cât corabia se tot rotește și estul poate deveni vest sau sud sau chiar nord …

Stern – Pupă – partea din spate a ambarcațiunii

Bow – Provă – partea din față a ambarcațiunii

Port – Babord – partea din stânga a ambarcațiunii, privind dinspre pupă spre provă; e asociat cu culoarea roșie.

Starboard – Tribord – partea din dreapta a ambarcațiunii, privind dinspre pupă spre provă; e asociat cu culoarea verde.

Pe vasul nostru de croazieră, la prova, adică în față, la nivelul 17 se află o mică bijuterie. Și numele spune asta: Hollywood Pool Club. 

Sub bolta de sticlă se află o piscină scăldată noaptea într-o lumina albastru închis, îmbăiată cu o muzică discretă “new age”, cu două jacuzzi de o parte și alta, iar jur împrejur sunt separeuri intime, toate cu fața la ocean; un semicerc de high class. Puțini sunt cei o frecventează. Suntem de regulă numai noi doi, câteodată am numărat opt persoane.

Majoritatea preferă piscina mare din centrul vasului, cu gălăgia ecranului uriaș și cu barul ademenitor. Ca și indienii nativi de demult, tentația “apei de foc” este irezistibilă și la fel de mortală. 

Mazatlan este nume venit din “nahuatl”, limba incasilor care au construit piramidele mexicane și înseamnă “ținutul căprioarei”. A fost fondat acum peste 500 de ani (May 14, 1531) cu 30 de ani înainte de cel mai vechi oraș din Florida, USA. Orașul are cu totul cam 800 000 de locuitori. 

Nu poți să nu te întrebi: “Ce-au făcut oamenii de aici în atâta amar de vreme?” 

Într-o expresie italiană, au trăit într-un  ”dolce far niente”, un predominant “fiesta”, care a întreținut lenea și sărăcia. Un climat de continuă “pierde vară”. N-au făcut nimic demn de luat în seamă. Când a fost ultima oară când v-a impresionat un produs “Made in Mexico”?

Asta nu înseamnă că oamenii aceștia nu pot să muncească! Ba da, cu siguranță că da!  I-am văzut de ce sunt înstare când trec în America …

Printr-o interesantă coincidență, ziarele anunță azi descoperirea unui alt oraș maian străvechi în Mexic (https://news.sky.com/story/laser-technology-uncovers-ancient-mayan-city-hidden-in-mexico-jungle-13243906)

Nu poți vorbi despre Matzatlan fără să simți în suflet fiorii regiunii Sinaloa, cartelul omniprezent și atotputernic. Cei de la CBS au scris de curând un articol trist. Mexicanii se omoară reciproc doar pentru vina de a face parte din benzi rivale. Viața este foarte ieftină pe aceste meleaguri …

  +++++

Cellphone chats have become death sentences in the continuing, bloody factional war inside Mexico’s Sinaloa drug cartel.

Cartel gunmen stop youths on the street or in their cars and demand their phones. If they find a contact who’s a member of a rival faction, a chat with a wrong word or a photo with the wrong person, the phone owner is dead.

Then, they’ll go after everyone on that person’s contact list, forming a potential chain of kidnapping, torture and death. That has left residents of Culiacan, the capital of Sinaloa state, afraid to even leave home at night, much less visit towns a few miles away where many have weekend retreats.

++++

Clădiri mari, hoteluri de lux au făcut și la ei în țară, dar prin locurile acestea ele sunt “pentru străini”, pentru turiștii atrași de cartelul lor nenorocit. Mexicanii stau în cartiere cu case de toată jalea.

Ghidul din centrul istoric se lăuda vesel că “mexicanii petrec toată noaptea și dorm toată ziua”.

N-o fi chiar așa, dar mă întreb ce ar fi fost dacă Coreea ar fi avut graniță comună cu SUA sau Bulgaria sau Georgia… Nu spun România, că România ar fi rămas de mult goală până acum …

Mexic este parcă o țară sub blestem. Nimic nu este cum trebuie. Până și magazinele sunt pline de mâști grotești ale celor morți. Parcă au un cult al morții.

Președintele Americii a intenționat o unire economică între Canada, SUA și Mexic. Puține șanse. Eu cred că țara asta nu trebuie integrată, ci desființată și dată pe mâna altora, mai pricepuți și mai destoinici.

Narcis, misionarul român care conduce o școală creștină în Rosarito îmi spunea că “mândria îi omoară. Dacă ar fi dat liber la limba engleză copiii lor ar fi putut fi educați cu ce se aruncă din școlile americane, iar ei ar fi avut o altă încadrare în economia lumii. Nici atunci când trec granița și se așează printre americani, mexicanii o fac cu un absurd complex de superioritate, refuzând cu îndărătnicie să învețe engleza. Au pretenția că este pământul lor pe care li l-au furat iancheii …

Am avut o călătorie frumoasă, dar, cred că ați observat, m-am cam săturat de Mexic.

Am să vă pun aici o imagine simbolică din Mazatlan, un on care-și riscă singur viața, curajos dar fără să câștige nimic.

Măcar dacă prindea vreun pește …

Ne-am întors transpirați și obosiți pe vas. Am regăsit America, o Americă ce știe să facă întotdeauna ceva cu rost, care știe să facă bani chiar și pe spinarea mexicanilor oe care i-am vizitat “la ei acasă” în această plimbare de 10 zile.

Categories: Amintiri, Articole de interes general, Personale

Tags: Daniel Branzai