Luni 28 Octombrie 2024

Caragiale a avut dreptate. E mare daravelă cu pălăriile astea! Mai ales cu cele găsite. Ce-am găsită de ieri m-a părăsit azi și s-a dus la altul. Nu-mi cereți amănunte “că nu pot care va să zică să vă spun. Daravelă mare …”

Călătoria noastră seamănă cu cele pe care le făceam în copilărie. Atunci pășeam prin paginile romanelor de aventuri  și cu ajutorul imaginației parcurgeam locuri îndepărtate. Acum pășim aievea și ne întoarcem să regăsim locurile din imaginație. Nu mai sunt “căpitan la cincisprezece ani”, dar îl caut în mine la 70. 

Navigăm pe coasta de vest a continentului nord american îndreptându-ne spre tropice. E din ce în ce mai cald și umed, teribil de cald și sufocant de umed. Dimineața ajungem la Puerto Vallarta (se pronunță Vaiiarta).  Localitatea se află în pădurea tropicală care străbate la această latitudine Mexicul de la o parte la alta, de la oceanul Atlantic la oceanul Pacific.

Dimineața ancorăm într-un port înecat în verdeață. Apa pare de turcoaz. Deasupra zboară două egrete negre. Dintre copaci, hoteluri de 24 de etaje ne anunță că nu mai suntem în sălbăticia dezolantă a deșertului. Aerul este vesel, atmosfera este cosmopolită, cu opulență de belșug. Aeroport metropolitan. Vallarta Shopping Mall are de toate. Walmart și Sam’s Club ne salută cu familiaritate. Se pare că există două surse spre bogăție în lume: aurul negru și praful alb. 

Am numărat în panorama orașului peste 20 de macarale active. Vremuri bune. 

Puerto Vallarta este un oraș turistic în provincia mexicană Jalisco, renumit pentru plajele lui. În timp, urbea s-a mărit și are acum trei centre de greutate: (1) orașul vechi cu o stradă comercială care se animă cu câ este mai aproape miezul nopții la capătul căreia tronează impunător clădirea unei biserici de 250 de ani, (2) orașul hotelier înșirat pe mulți kilometri de-a lungul plajei și (3) orașul nelancoliei sentimentale, suspendat în terese pe coasta muntelui din nord. 

Ciudat, aeroportul este cumva la mijlocul orașului, construit pe când era la una din marginile lui. 

Românii știu despre provincia aceasta din vremea campionatului mondial de fotbal, când ai noștri au evoluat în Guadalajara, în apropiere. 

Populație este cu puțin peste 200.000. Cărțile de istorie spun că primii locuitori au ajuns aici din Asia prin Alaska acum 2.500 de ani. Peste “indienii” inițiali au venit apoi valurile de conchistadori spanioli.  Din amestecul acesta s-a născut un fel de neam corcitură numit “mestizos“.

Printr-o interesantă coincidență, ziarele anunță azi descoperirea unui alt oraș maian străvechi în Mexic (https://news.sky.com/story/laser-technology-uncovers-ancient-mayan-city-hidden-in-mexico-jungle-13243906)

Conchista, cucerirea, spaniolă a început în 1519. Localnicii au fost speriați de caii europenilor și mai ales de armele de foc.

Iată care este oficial componența etnică a Mexicului:

• Mestizos: cel mai numeros grup etnic, alcătuind trei cincimi din totalul populației. Mestizos sunt corcitura între europeni și amerindieni.
• Amerindians: nativi americani alcătuind a zecea parte din populație. Subgrupuri de indieni sunt Nahuatl, Maya, and Zapotec, Olmec, Teotihuacan, and the Toltec.
• Whites: oameni veniți din Europa și Orientul Mijlociu.
• Afro-Mexicans: necăjiți veniți aici ca sclavi.

Legea drepturilor minorităților conferă stat de limbă națională la nu mai puțin de 89 de limbi indigene. Ele sunt vorbite de aproximativ 5.4% din populație.

Am fost surprins să aflu că a existat și un val de imigranți germani. Ia să vedem dacă ghiciți când. Da ați ghicit bine! Exact după cel de al doilea război mondial, când aliații biruitori în Europa i-au făcut scăpați pe nemții pe care n-au vrut să-i execute. Americanii nu i-au importat pe toți dintr-o dată ca oameni de ștință (operația “Paperclip”). Pe unii i-au pus la dospit în Mexic, iar pe alții i-au lăsat sa colonizeze și să civilizeze America de sud, mai ales Argentina. Asta explică de ce, spre deosebire de Brazilia și alte țări care au mulți negrii, Argentinienii sunt suspect de albi, blonzi și poartă nume germanice și italiene. Linia a doua a conducerii Germaniei naziste a dus-o merci bine în Argentina, împreună cu, culmea, una din sosiile lui Hitler. ( o “sosie” este un geamăn prefabricat pentru conducătorul unei țări care nu riscă sau nu vrea să se obosească să meargă peste tot).

Pentru o vreme, în Mexic a venit și un val de imigranți din … țările arabe. Au mai rămas în urma lor cam i sută de nii și câteva influențe culinare. I-au împins spre alte patrii neînțelegerile ireconciliabile cu “cartelul” local. 

Mâine, pe drumul de întoarcere, vom ancora la Mazatlán, din provincia Sinaloa, centru al violenței imposibil de controlat de forțele guvernamentale. Vreți o dovadă? TOȚI reprezentanții oficiali ai Statelor Unite au interzis la călătorie cu mașina prin această provincie. Ei pot veni în oraș numai cu avionul, pe calea aerului nevinovat. 

Nu vă temeți pentru noi. Vom fi ocrotiți tocmai de cei temuți de Statele Unite. Am venit în zona lor cu … cotizația noastră. 

Clima Mexicului este foarte diversă. Tropicul Cancerului (cel de la nord de ecuator, că mai este altul și în sud, cel al Capricornului) împarte efectiv țara în două zone, una temperată (în nord, deasupra … Cancerului și alta tropicală. Teritoriul de la nordul paralelei două zeci și patru se bucură de temperaturi mai mici în sezonul de iarnă. Teritoriul de la sud are temperaturi constant mai ridicate care variază doar în funcție de altitudinea locului. Deși oare curios, zona de nird primește mai multe precipitații decât cea de sud, unde ele fluctuează odată cu musonul (vântul care-și schimbă la șase luni direcția dinspre sau spre ecuator).

Iată cum arată harta zonelor climatice.

Categories: Articole de interes general