Mexico cruise – 6

By barzilaiendan on October 28, 2024 • ( 0 )

Duminică 27 Octombrie.

Azi am schimbat fusul orar. Toată ziua vom merge pe apă. Plutim pe un ocean liniștit ca un lac fără valuri. Singurele răscoliri ale apei sunt produse de “nasul” din fața vaporului. Este o invenție recentă din știința navigației. Aflat permanent sub apă, profilul acesta funcționează după același principiu ca și căștile cu “noise canceling”. La urma urmei și apa și aerul sunt tot niște fluide. Nasul despică apa și produce valuri care se depărtează apoi de tot restul navei, reducând uimitor frecarea. Rezultatul este o extraordinară economie de combustibil. Cred că un inginer și-a băgat nasul și aici.

Duminica este ziua nepoților. Bunici dintr-o cabină alăturată strigă în telefon: “I love you!” Dacă cei de departe ar avea geamul deschis i-ar auzi fără telefon.

Duminica este și ziua de biserică. Orașele vizitate până acum s-au dezvoltat în jurul unor biserici catolice. Chiar și numele lor derivă de la nume de sfinți. Cabi San Lucan este un exemplu. N-am înțeles ce legăturâ are locul acesta cu evanghelistul Noului Testament.

În Loredo am întâlnit un mexican care vorbea perfect limba engleză. Mi-a spus că trecuse în tinerețe granița fraudulos în SUA, făcuse tot felul de matrapaslâcuri, petrecuse câțiva ani în pușcărie și fusese dat înapoi. Nu regreta nimic. Învățase în detenție limba engleză și acum trăia înșelându-i pe turiștii naivi.

Privind retrospectiv la oamenii de pe aceste meleaguri, șochează iar fără de legea mexicană într-o țară care se numește catolică. De fapt aceasta este motivul pentru care latino-america nu va fi niciodată ce sunt Statele Unite. Diferența dintre protestantism și catolicism este motivul.

Pentru catolici, soarta sufletului este încredințată încă de la naștere “bisericii”. Ea este serviciul special responsabil. Oamenii pot face cam tot ce vor, pentru că biserica prin preoți îi reprezintă înaintea lui Dumnezeu. Lipsa de moralitate este la ea acasă, pentru că preoții sunt plătiți bine să-și facă datoria. Și Dumnezei poate fi cumpărat și miruit, nu-i așa?

La protestanți și mai ales la neoprotestanți, religia este “la purtător”, “în duh și adevăr”, iar împreună cu ea și relația personală cu Dumnezeu, plus responsabilitatea personală. Reforma a scos sufletele din cuferele bisericii, a reintrodus noțiuni Nou Testamentare derivate din acel “trebuie să vă nașteți din nou”: convertirea la maturitatea alegerii, primirea Domnului Isus, nașterea din nou și umblarea cu Dumnezeu. Un astfel de creștin își duce până la capăt salvarea personală, cu frică și cutremur”. Așa numită etică protestantă a muncii derivă tocmai de aici. Omul, nu biserica are responsabilitatea înaintea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu poate fi mituit … El nu este închis în altarul bisericii, ci este pretutindeni.

Oare ce reacție ar avea un catolic dacă l-aș întreba dacă s-a pocăit, la primit de Isus Christos ca Domn și dacă are Duhul Sfânt? Religia lor este străină de astfel de … practici. Vorba lui Nicolae Iorga dintr-un climat religios asemănător: “Oamenii L-au închis pe Dumnezeu în biserică pentru ca să fie liberi să facă ce vor ei în lume”.

Este duminică și văd că mi-e dor să predic. Cer iertare.

O duminică la bord este ca una petrecută în oraș. Ai magazine, mezanine, săli de concert, locuri de jocuri și joacă, etc.

Nouă ne-a lipsit biserica. Am fost în duh acolo. Ne-am gândit acolo. Daniela a profitat că lucrez la Apocalipsa și m-a rugat să-i ma spun o dată ce va fi, cum ca fi și când va fi. Eu i-am repetat iar că toți cunoaștem în parte și propovăduim în parte. Am pus împreună câteva texte, am arătat aparenta contradicție dintre unele și i-am repetat deviza mea: “Cine știe multe vorbește puțin; cine vorbește multe știe puțin”. Dumnezeu mai are multe surprize pentru noi.

Seara ne-am dus pe punte la plimbare. E din ce în ce mai cald. Ne apropiem de tropice. Să vedeți minunea … pardon, cum ar spune Caragiale: am găsit o pălărie. Era abandonată între o țeavă și peretele navei. Am luat-o să nu o arunce vântul în ocean.