Joi 24 Octombrie

Aseară ne-am plimbat puțin pe promenada de la nivelul șapte. Ne-am uimit de calitatea magazinelor, de baruri și restaurante de lux în care intri doar dacă ești gata să plătești suplimentar. Am văzut și reclame pentru excursiile din fiecare escală. Niciuna sub $100. Mi-am zis “totul și toate numai bune de jumulit fazanii” cu mulți bani. 

Era glasul evreului zgârcit din mine combinat cu creștinul responsabil și cumpătat care am devenit. 

Există însă și un alt punct de vedere, acela al membrilor platinum, extra și al apartamentelor de lux cu piscină personală și masa adusă la pat. I-am văzut intrând în haine de gală la o recepție dată special pentru ei de căpitanul vasului. Se cunosc bine. Unii petrec zece, douăzeci de săptămâni pe ocean în fiecare an. Restul de săptămâni sunt probabil petrecute prin Las Vegas sau alte locuri asemănătoare. Prețurile scumpe pentru noi sunt pentru ei fărâmituri care cad de la mesele lor bogate. Hotărât lucru, croaziera asta este o secțiune în societatea americană. Ce e frumos e că și noi, cei ne-bogați putem să ne bucurăm de ceea ce oferă țara asta fermecătoare și unică. Unde în altă țară ar putea oamenii de rând să-și frece coatele cu cei din elita societății?

Privindu-i pe cei care-și ascundeau vârsta sub ambalajul hainelor de lux și al podoabelor din perle, aur și diamante mi-am adus aminte de mucalitul întâlnit pe autostradă care purta pe spatele rulotei inscripția: “Pe drum ca să ne cheltuim moștenirea copiilor”.

Cabo San Luca! Am ajuns la prima din cele patru opriri, mergând peste șapte sute de mile maritime în sud, spre ecuator. 

Localitatea este situată “la marginea lumii”, în vârful celei mai lungi peninsule din lume: Baja California (California de jos). Pe Alta California (California de sus) le-au furat-o iancheii. Ce-au luat americanii au transformat într-o splendoare. Ce a rămas la mexicani …

Baja California este ca un deget lung (800 mile terestre) separat de coasta continentală propriu zisă de Marea lui Cortez, paradisul peștilor, cum a numit-o celebrul explorator Jack Cousteau. 

Cu peste 300 de zile însorite, Cabo San Luca este un oraș de deșert, deși este înconjurat de apă. De trăit, trăiește din contribuția turiștilor. Ghidul ne-a spus că în Florida este umezeală “ca în gura cuiva”, iar în  Cabo doar “ca pe spatele cuiva, umed numai cât transpiră la soare”.

Văzută de pe mal, corabia noastra este enormă si fascinant de frumoasă. Numele ei spune tot: Medalion Majestic Princess.

Medalionul este o găselniță a tehnicii miderne. În loc să ne dea un card de identificare magnetic, ca pe vremuri, compania a avansat la un fel de AirTag al companiei Apple, care se poate monta pe o brățară, pe un ceas sau la gât, așa cum am ales noi. Avem astfel fiecare un “medalion” electronic. Cu el deschidem ușa, cu el comandăm mâncare în cameră, cu el ne găsim unul pe altul, cu el achităm cumpărăturile făcute pe vas și pe țărm. Ce mai! Medalionul ne ajută la toate și le înlesnește gazdelor noastre să știe în orice moment unde ne aflăm și ce am făcut. 

Am făcut-o și p-asta: am călcat pământul Mexican acolo unde au călcat conchistadorii spanioli. Se spune ca acum 400 de ani, un pirat englez a scufundat aici un galion spaniol plin cu aur. De atunci mii de turiști plătesc bănuții lor să faca snorkeling, adică să se scufunde și să caute ce au pierdut alții. Adunate la un loc, taxele plătite pentru închirierea echipamentului necesar ar fi umplut un slt galion spaniol … Oare pe la Mamaia nu s-a scufundat nici o corabie plină de comori ?

Altfel, Cabo San Luca este o Tijuana cu port la ocean, iar noi la Tihuana, primul oraș de la granița de sud a Californiei americane, am fost mereu. Aceeași atmosferă de târg cu dugheană lângă dugheană, marfă de bâlci și mirosuri … exotice. Probabil că dincolo de mizeria din port mai sunt și cartiere decente și chiar hoteluri de lux. N-a fost pentru noi să le vedem. Am limpăit bătrânește înapoi spre barca de transfer, printre negustori ambulanți agresivi și femei de marfă ieftină vândută sub firma semidecentă de “masaj”.

Înapoi în port ne-au întâmpinat cei de pe vaporul nostru cu apă rece și prosopel rece pentru față. Aveam nevoie! “Welcome to America!”

Categories: Articole de interes general