Unde dai și unde crapă … de ziuă

By barzilaiendan on October 3, 2024 • ( 0 )

Predicarea este și prorocie. Trebuie. Există o taină a comunicării. Un predicator este un intermediar între Dumnezeu și oameni. Uneori ne dăm seama de lucrul acesta, alteori nu.

Nu de mult am fost invitat să predic la o biserică adunată la o sărbătoare. N-a mers prea bine. Cred că eu nu am fost ceea ce trebuia atunci sau ceea ce am spus nu a fost ceea ce trebuia să fie.

M-am așezat înapoi în bancă obosit ca după o zi de tras la plug. Și n-ar fi trebuit să fie așa. Trecusem printr-o luptă grea și aripile îmi atârnau neputincioase în jos. N-aveam nici puterea unui zâmbet de protocol.

Am dat totuși mâna cu câțiva de lângă mine, ferindu-mă parcă rușinat, parcă vinovat de ceva. Lipsiseră focurile de artificii și bucuria de altădată.

M-a surprins expresia de recunoștință și căldura cu care mi-a răspuns unul dintre ei. “Frate, mi-ați dat seara asta răspuns la o întrebare care mă chinuie de 35 de ani de când am venit în America. Mi s-a luat o piatră mare de pe inimă. Slavă Domnului pentru că am fost aici azi. Pentru mine a-ți vorbit”.

Eram gata să-i spun că am cărat și eu piatra aceea de pe inima lui, dar n-am făcut-o. Întelesesem că de aceea fusese așa de greu și eram așa de obosit acum … asemenea chirurgului stors de vlagă după o operație grea.

O predică este o experiență unică, o interacțiune la nivel adânc între Dumnezeu și oameni. Iar noi ne aflăm pe undeva pe la mijloc, trecând toate prin noi și reacționând la luptele pe care, de cele mai multe ori, nici nu le înțelegem. Niciodată nu știm și nu vom putea ști cu certitudine dacă o predică a fost “reușită” sau nu.

E bine că este așa. Este normal. Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să ținem discursuri, lecții interesante sau prelegeri elegante. Dumnezeu ne-a chemat la o cu totul altfel de slujbă, legată nemijlocit de viață, la o luptă pe viață și pe moarte. E greu, dar e bine.

Bineînțeles, suntem de partea Biruitorului!

+++

Cred că aici este locul de o completare. Am citit ceva acum șase luni de zile:

„Un reporter a fost trimis de la ziar să scrie ceva despre extraordinara lucrare făcută în Chicago de Moody, marele păstor și evanghelist. După câteva zile petrecute alături de Moody, ziaristul i-a zis: „Domnule Moody, sunteți un om absolut obișnuit (a common man) și nimic din dumneavoastră nu explică lucrările extraordinare care se întâmplă în jurul dumneavoastră … Sper că nu vă jignesc când spus asta …”

Răspunsul a venit imediat: „Așa este și așa trebuie să și rămână. Nu m-ați jignit deloc. Mi-ați făcut cel mai mare compliment cu putință. Numai Dumnezeu este explicația posibilă”.