O dată pe an, în ultimul weekend din August, baptiștii și penticostalii români din America pleacă în pelerinaj spre locul unde se țin Convențiile lor anuale. Nu pe cai, pe măgari sau pe cămile ca evreii de altădată, ci pe herghelii moderne de cai putere. Nu în zăduful prăfuit al Israelului, ci în incintele cu aer condiționat de astăzi.

Anul acesta, penticostalii merg în Florida, în sala unei biserici baptiste care ne-a găzduit pe noi anul trecut. Mă bucur și pentru ei și pentru sala aceea care n-a văzut încă ce se poate face când vin copiii lui Dumnezeu împreună.

Noi, baptiștii, facem pelerinaj spre Portland, unde vom fi găzduiți în sala cea mai mare pe care o au penticostalii români de acolo. Cum vedeți este un schimb de experiență frățesc. Se merită, mai ales că tema Convenției penticostale este anul acest „Sola Scriptura”, care ne stă bine la toți.

Drum bun și paza Domnului pe cale. Ne adunăm anul acesta pe cele două coaste la cele două extremități ale Americii. Dacă Domnul ne ascultă, asta o va ține puțin echilibrată.

Doamne ajută! Cum spun frații noștri ortodocși.

Eu am ajuns cu pelerinajul pe aproape de Redding, da acel Redding cu povestea … unei aiuritoare mișcări reformatoare reduse la tăcere de virusul Covid. Nu vă temeți, trec repede și nu mă opresc pe acolo. Mă așteaptă mâine o călătorie prin cea mai frumoasă zonă geografică a Americii, celebra coastă de vest. Mă voi desfăta închinându-mă în Templul minunat al naturii.

Mâine continuăm să „ne suim” spre atmosfera înălțătoare pe care o anticipăm. Avem nevoie, ca și cei din vechime, de frumoasele cântări ale treptelor. Ridică-ne Doamne, mai sus spre Tine.

Până mâine, noapte bună și rugăciuni sfinte pentru adunările românilor din America.

Categories: Amintiri

Tags: Daniel Branzai