Bisericile diasporei au început-o de la zero. Li s-a spus biserici tinere. Au ajuns apoi adulte, mature. Azi, pe alocuri, unele ajuns bătrâne, iar tinerii au zburat spre biserici americane.
Ce-i de făcut?
Ne rugăm pentru ridicarea vizelor? Alte soluții?
Categories: Amintiri
Cine este de fapt Daniel Brânzei? (note autobiografice) 
Barzilaiendan 
Cand am ales sa emigram am acceptat si consecinta ca sa fim absorbiti in cultura care ne gazduieste. Si eu ca multi altii sunt incercat cateodata de sentimente patriotarde dar imi dau seama ca e prea tarziu.
Foarte pertinent și la obiect.
Probabil moștenim și noi romanii o excentritate a credinței care zice: – Eu, numai eu tin credința adevărată!
Ce soluții?
Odată ce unii au emigrat peste ocean, cu regrete și chiar traume din țara nativă, se credea căci va fi integrare totală ( și spiritual) în societatea adoptivă. Dar ‘ noi ne-am păstrat limba și obiceiuri’- spun majoritatea. Primii credincioși creștini au uitat de bisericuțe ale neamului, și au umplut lumea, alte națiuni ale timpului. Nu-I disperare aspectul, nu știm ce lucrează Domnul, dar două propuneri.