Psalmul 119 este de departe cel mai lung din Biblie. Lucrul acesta se datorează în parte deciziei psalmistului de a scrie un acrostih, în care fiecare rând să înceapă cu litera succesivă a alfabetului ebraic. Această tehnică era folosită pentru a demonstra abordarea cuprinzătoare a subiectului poeziei. Aceeași convenție poate fi regăsită în diferite forme în alte texte ale Vechiului Testament, cum ar fi Psalmii 37, 111, 112 și Plângerile 1-4, dar și altele. Psalmul 119 duce la extremă această tehnică prin faptul că include opt rânduri consecutive care încep cu aceeași literă. În limba română, ar însemna că opt rânduri de poezie încep cu litera A, apoi alte opt încep cu litera B și așa mai departe. Douăzeci și două de litere ebraice înmulțite cu opt rânduri ne dau cele 176 de versete ale Psalmului 119. 

Text: Psalmul 119:73-80
Versetul de Aur: „Mâinile Tale m-au făcut și m-au întocmit; dă-mi pricepere, ca să învăț poruncile Tale!” Psalmul 119:73

Yodh (vv. 73–80)— Citește modul de întrebuințare

Condus de Duhul lui Dumnezeu, autorul a scris acest lung psalm pentru a ne convinge să facem din cunoașterea și ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu cele mai importante activități din viața noastră.

În secțiunea anterioară, el ne-a reamintit cât de necesar este Cuvântul lui Dumnezeu atunci când întâmpinăm dificultăți, dar nu se oprește aici. Avem nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu pentru toată viața. El a menționat mai multe slujiri ale Cuvântului care sunt necesare în viața copilului credincios al lui Dumnezeu.

Învățăm despre noi înșine (v. 73). Când achiziționați un aparat nou, vă faceți timp pentru a citi manualul de utilizare. Biblia este manualul proprietarului pentru poporul lui Dumnezeu. Este singura carte care spune adevărul despre de unde venim, de ce suntem aici, ce trebuie să facem pentru a reuși în viață și încotro ne îndreptăm.

Dumnezeu ne-a făcut (139:13–18) și ne cunoaște mai bine decât ne cunoaștem noi înșine și împărtășește această cunoaștere în Cuvântul Său. Pe măsură ce citim, „ne vedem pe noi înșine” în oamenii și circumstanțele descrise în paginile Bibliei.

Nu vedem „istoria trecută”, ci realitatea prezentă! Necredincioșii habar n-au cum sunt lumea și oamenii ei, pentru că „lumea reală” și „oamenii adevărați” sunt prezentate în paginile Bibliei. Biblia este o oglindă în care ne vedem pe noi înșine – și facem ceva cu ceea ce vedem (Iacov 1:22–27).

Devenim o binecuvântare pentru alții (v. 74, 79). Când sperăm în Cuvântul lui Dumnezeu, avem bucurie în viață, iar acest lucru ne ajută să-i încurajăm pe alții. „Fii bun, pentru că toți cei pe care îi întâlnești duc o luptă grea” (Platon). Sunt oamenii fericiți să ne vadă sosind sau sunt mai fericiți când plecăm? Când prietenii și cunoștințele noștri au poveri, apelează la noi pentru ajutor sau le adăugăm poverile? Ni se poruncește să purtăm propriile noastre povești cu curaj și să-i ajutăm pe alții să le poarte poverile (Gal. 6:2, 5).

Primim ce este mai bun de la Dumnezeu în suferințele noastre (v. 75–78, 80). Viața este grea și trebuie să acceptăm din mâna lui Dumnezeu atât experiențele plăcute, cât și cele neplăcute (Iov 2:1–10; Fil. 4:10–13). În orele întunecate ale vieții, Cuvântul este o lumină care ne arată calea (v. 105), iar noi nu mergem poticnindu-ne pe cărări greșite. Avem dragostea lui Dumnezeu pentru a ne mângâia și promisiunile lui Dumnezeu pentru a ne încuraja. Poate că nu ne bucurăm de circumstanțele noastre, dar ne rugăm ca Dumnezeu să le folosească pentru a răspândi Evanghelia și a glorifica Numele Său (Filipeni 1:12–16). Vrăjmașul ne atacă, dar ne întoarcem la Cuvânt și găsim ajutorul de care avem nevoie. Hotărârea noastră în Hristos este să nu ne fie rușine. Decretele lui Dumnezeu sunt perfecte și vin din inima Lui iubitoare (33:11), așa că nu avem de ce să ne temem.

Când toate celelalte nu reușesc, citiți modul de întrebuințare.

Categories: Articole de interes general