(primită de la domnul Nicolas Dima) Imi cer scuze! N-am vrut să vă stric ziua cu articolul lui Doru Bușcu din Cațavencii, prezentat mai jos:

Raiul pămîntesc, închipuit ca locul fără griji unde curg laptele și mierea, e la Parlamentul European. Cei aleși trec prin poarta sfîntă a listei eligibile și ajung pe tărîmul fericirii, ușurați de povara meritelor și a cinstei. Drumul e greu, căci mulți sînt nevoiți să se tîrască prin zoile nerușinării, să tragă după ei bolovanul propriei inutilități și să-și suporte impostura. Dar merită efortul, căci la Bruxelles păcatele sînt șterse cu buretele complicității și răsplătite cu sume dumnezeiești.

Un europarlamentar cîștigă lunar o avere: peste 7.500 de euro leafa netă, plus 4.800 pentru cheltuieli ce nu trebuie justificate, plus 7.000 indemnizație totală de prezență, care include și chiulul. Vin pe deasupra 338 de euro pe fiecare zi petrecută la Bruxelles, toate deplasările acoperite și, cireașa de pe tort, 27.000 de euro pe lună pentru angajarea unor asistenți. De obicei, asistenții sînt asistente gata de împerechere, consilierii sînt verișori sau cumnați, recrutați pe criterii românești de parvenire, toți dispuși să înapoieze binefăcătorului o parte din salariu. Serviciile medicale, de la transplant de cord la ochelari de vedere, sînt decontate în orice țară europeană, atît pentru europarlamentar, cît și, în anumite combinații, pentru membrii familiei lui.

Atunci cînd se termină mandatul, nu se sfîrșesc și avantajele divine. Europarlamentarul primește doi ani la rînd cîte 39.000 de euro pe an. După vîrsta de 63 de ani încasează o pensie complicat de calculat, dar nu mai mică de 25.000 de euro pe an, care se cumulează cu alte pensii românești. Cînd numărul mandatelor crește, toate aceste cifre cresc amețitor și le rîd săracilor în nas.

Cine sînt acești preafericiți sinecuriști? Aproape nimeni nu știe, fiindcă aproape nimeni nu i-a văzut și nu i-a auzit. Aproape nimeni nu a văzut campania pentru europarlamentare, deși duminică lumea merge să-i voteze. Eligibilii au mers pe burtă, au stat în umbră, s-au ghemuit în cotloanele neatenției generale. S-au strecurat ca niște gîndaci pe sub mobilă, așteptînd în întuneric să treacă luna de campanie și să se vadă proiectați în paradis. Fără să răspundă la o întrebare, fără să dea cumva socoteală, fără să explice cît de cît ce caută ei pe lista raiului terestru.

Și e de înțeles, căci puși în lumină, forțați să vorbească și să se descrie, eligibilii noștri sînt, cu cîteva excepții, niște loaze. Sînt oameni cu palmares nul în politică, cu studii ridicole, uneori cumpărate, copiate, plagiate. Inși fără darul vorbirii comprehensive, fără idei, fără elementara engleză, dar cu apetitul chiulului, falsului și căpătuielii. Unii au ars gazul de pomană un mandat, două sau chiar trei în Parlamentul European și merg acum iar, cu altă lampă. Au ajuns acolo prin tîrguială de partid, prin combinații cu Serviciile, luptînd de la egal la egal cu prostia colegilor. Niciodată demonstrînd o valoare individuală sau cea mai mică voință de a lucra în folosul României. Oameni ai nimicului politic și ai complexelor de inferioritate, o mare parte din eligibilii pe care îi votăm duminică reprezintă ultima acțiune de sabotaj european reușită de partide.

Politica europeană a României, care a agonizat în vremea mandatelor lui Băsescu și a murit în vremea mandatelor lui Iohannis, e acum înmormîntată cu alai tăcut, însoțită de popi dedați preacurviei politice, purtînd prapurii tupeului și crucea de căpătîi a bunului-simț.

https://www.catavencii.ro/editorial/invizibilii-bogati-de-bucatarie/

Categories: Articole de interes general