“Tu îi dai bucurii mari”- Isaia 9:3

Dumnezeu vrea să aibă copii bucuroşi. “Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul” este o poruncă la fel ca:”să nu furi.” Păcătuiesc dacă nu mă bucur, ca şi dacă fur. Poate că te străduieşti, şi nu reuşeşti. Omul trebuie să devină conştient unde ajunge cu puterile proprii în orice privinţă. Mai demult nici eu nu am putut, cu toate că mă străduiam; dar azi pot să mă bucur, indiferent de situaţie.

Dacă omul se orientează spre o viaţă de bucurie, pătrunde într-un domeniu larg, unde descoperă multe lucruri. Eu nu-mi închipuiam mai demult acest lucru. Porneşti cu dorinţa de a te bucura, şi acest lucru merge atâta timp până când sunt toate în ordine. Dar dacă se schimbă situaţia, ne întristăm. Şi totuşi este scris: ”Bucuraţi-vă totdeauna.” Ce-i de făcut?

Mie mi-a descoperit Dumnezeu că toate lucrurile sunt pentru folosul meu, chiar dacă sunt pătruns de durere. Nu contează, chiar dacă în drumul meu străbat porţiuni nedorite, dacă prin aceasta sunt pregătit pentru veşnicie. Căci, ce este viaţa aceasta? Un abur care trece îndată.

Dorim mereu să avem parte de lucruri frumoase în viaţă şi pentru aceasta ne aşezăm în confort, având impresia că suntem în cer şi nu mai avem nevoie de nimic. Eşti şi tu într-o situaţie asemănătoare? Sper că nu.

Mulţi sunt preocupaţi de a locui confortabil, şi până la urmă nu mai vor să moară. Astfel, abia vizibil, mulţi sunt legaţi din nou de cele pământeşti. De aceea sunt binevenite lipsurile, că astfel ne trezim la realitate. Dar chiar şi în lipsuri trebuie să fim veghetori pentru a rămâne într-o stare de mulţumire faţă de Dumnezeu, fără să cârtim. De aceea fie furtuna cât de mare, chiar dacă ne ameninţă sfârşitul, ne îndreptăm privirea în sus şi suntem mângâiaţi în lipsuri, şi chiar şi în moarte.

„Bucuria este o roadă a Duhului Sfânt atunci când Îl lăsîm să ne ducă în direcția dorită de Dumnezeu.“ – M.M. 

«Mă bucur de Cuvântul Tău ca şi cel ce găseşte o mare pradă.» – Psalm 119:162

Bucuria în Domnul este independentă de sentimentele noastre, deoarece nimic nu este mai schimbător ca acestea. Sentimentele sunt manifestarea bucuriei sau tristeţii sufle­teşti; această bucurie nestatornică, efemeră poate deveni stabilă şi completă numai prin bucuria în Domnul care es­te neschimbătoare şi nepieritoare. Toate lucrurile se schim­bă, dar Dumnezeu nu. Despre El este scris: «Isus Cristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!» (Evrei 13,8) Când ne bucurăm de cercetarea «săbiei Cuvântului», ne bucurăm cu totul în Isus Cristos. Atunci vom rămâne în El, iar bucuria noas­tră va fi deplină. Sufletul tău se va ridica la Domnul şi fe­ricirea şi împlinirea pe care le vei experimenta vor fi atât de intense că vei striga efectiv: «Bucuria în Domnul este puterea mea».

Cine are această legătură intimă cu Domnul nu mai este dependent de propriile sentimente, de comple­xul de împrejurări sau de tristeţe. Bucuria în Domnul se naşte numai în urma rezolvării unei crize interioare şi este total intangibilă în faţa influenţelor exterioare. 

Categories: Articole de interes general