Nu va striga, nici nu-Și va ridica glasul, nici nu-l va face să se audă pe stradă.

Isaia 42.2

Acest pasaj este aplicat Domnului nostru în Matei 12.17-21 și mi-a fost de mare ajutor atunci când eram tânăr. Mă aflam atunci sub puterea legalismului într-o așa măsură, încât mă simțeam vinovat dacă, imediat ce mă suiam într-un tramvai, nu dădeam o mărturie publică. De îndată ce tramvaiul pornea din stație, mă ridicam și ziceam: «Prieteni, doresc să mărturisesc despre Domnul Isus și să vă spun cum m-a mântuit Dumnezeu». Vatmanul venea și-mi zicea: «Stai jos! Nu ți-a cerut nimeni să ții un serviciu religios aici». Atunci eu deveneam iritat și-i ziceam: «Ei bine, o să iau loc, însă tu vei fi responsabil la judecata lui Dumnezeu, fiindcă i-ai împiedicat pe acești oameni să audă evanghelia». Făceam același lucru și în tren. De îndată ce trenul pornea, mă ridicam și începeam să dau mărturie pasagerilor. Mă simțeam obligat să fac acest lucru, fiindcă mă socoteam responsabil pentru sufletele lor, însă nu-mi dădeam seama că o astfel de purtare era de cele mai multe ori lipsită de considerație.

Ce se spune însă despre Domnul? „El nu va striga, nici nu-Și va ridica glasul, nici nu-l va face să se audă pe stradă.“ El Și-a făcut lucrarea pentru Dumnezeu aici într-un fel liniștit. Când oamenii au venit la El și au dorit să știe cum puteau avea viața eternă, El a fost întotdeauna gata să le răspundă. A fost gata să-i caute pe cei pierduți, așa cum s-a întâmplat cu femeia samariteană; însă niciodată n-a procedat într-un mod gălăgios sau necioplit. El a fost cu adevărat perfect și în această privință.

H. A. Ironside

+++

GÂNDEȘTE-TE BINE ÎNAINTE DE A VORBI! | Fundația S.E.E.R. România

„Cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui.” (Proverbele 13:3)

Iată un cuvânt al lui Dumnezeu pe care ar trebui să-l memorăm cu toții: „Cine-şi păzeşte gura îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui.” (Proverbele 13:3) Cu alte cuvinte, tendința noastră de a vorbi fără a gândi ne va provoca neplăceri.

Se povestește că unui vânzător de aspiratoare i s-a atribuit o zonă rurală îndepărtată. Așa că a început să meargă din fermă în fermă, încercând să-și vândă marfa… Ajuns la o adresă, a bătut la ușă și a fost întâmpinat de soția fermierului, care l-a întrebat ce dorește. Fără să mai aștepte permisiunea, a trecut glonț pe lângă ea până în bucătărie și a spus: „Vând aspiratoare!” Șocată, ea i-a răspuns: „Stați puțin!” Dar el a spus fără drept de replică: „Doamnă, înainte să spuneți orice, dați-mi voie să vă arăt ceva…”

A băgat mâna în geanta lui, a scos un pumn de gunoi și l-a aruncat pe podeaua bucătăriei. „Dacă aspiratorul meu nu va aduna toată mizeria asta”, s-a lăudat el, „atunci o voi mânca!”

Ea l-a privit cu milă și i-a spus: „Atunci puteți să începeți s-o faceți, pentru că nu avem curent electric!”

Oare cât de des n-ar trebui să ne mâncăm cuvintele pe care le aruncăm cu atâta nepăsare, fiecare dintre noi, în viața de zi cu zi? Fii cu băgare de seamă! Domnul Isus a spus că într-o zi vom da socoteală pentru fiecare cuvânt nefolositor pe care îl rostim (vezi Matei 12:36).

Un poet necunoscut a scris: „Ai grijă, cuvintele rostite / dulci să-ți fie, nu pripite. / Și atunci nu vei mai fi / nevoit a le-nghiți.” Așadar, dacă nu vrei să-ți retragi ori să-ți înghiți vorbele, gândește-te bine înainte de-a deschide gura!

Categories: Articole de interes general