Și toată adunarea fiilor lui Israel s-a adunat la Șilo și au așezat acolo cortul întâlnirii. – Iosua 18.1

Odată cu trecerea anilor, israeliții au devenit din ce în ce mai mulțumiți de ei înșiși și au început să ia prezența Domnului ca pe un lucru de apucat. Măsura în care apreciau realitatea locuirii lui Dumnezeu în mijlocul lor a început să scadă și gândirea lor a devenit tot mai asemenea celei a națiunilor din jurul lor. Chivotul legământului a început să fie considerat o relicvă religioasă, fiind privit ca o amuletă care aducea noroc. De aceea, ei au socotit să ia acest chivot de la Șilo și să-l ducă la luptă împotriva filistenilor (1 Samuel 4.3).

Aceste atitudini au avut consecințe, fiindcă Dumnezeu nu lasă ca gloria Lui să fie tratată în felul acesta. Binecuvântarea lui Dumnezeu nu este ca un plan de rezervă, la care să apelăm după ce am procedat așa cum am vrut noi și, în consecință, am falimentat. Locuirea lui Dumnezeu în mijlocul lor era menită să aibă un efect asupra lor și să-i facă să fie o lumină pentru națiuni. Domnul a îngăduit să le fie luat chivotul legământului de către filisteni, după care le-a arătat atât filistenilor, cât și israeliților, că nu trebuiau să compare gloria Lui cu nimic altceva.

Cât de des avem și noi astfel de atitudini! Lăsăm să pălească valoarea relației noastre cu Dumnezeu, a apropierii de El, a privilegiilor și a bucuriei; umblăm pe căi lumești și religioase, lucru care-L dezonorează pe Dumnezeu. Suntem însă chemați să fim lumini în lume (Filipeni 2.15), iar acest lucru este posibil doar când ne ținem privirile ațintite asupra lui Hristos.

E. Clermont

Categories: Articole de interes general