L-am întrebat din politețe, dar m-am ales cu o lecție foarte necesară. În școala aceasta a vieții, avansăm mereu, descoperim din ce în ce mai mult ceea ce încă nu știm.
“Ce mai faci?”
Mi-a răspuns cu vorbe apăsate, negrăbite, încărcate cu o greutate aparte:
“Învăț să îmbătrânesc. Știam multe, dar cu asta trebuie să mă deprind. Este altfel, stânjenitor de altfel. “Asta n-ai voie. Aia nu-ți mai face bine. Asta nu mai poți.” Mă deprind să fiu bătrân, iar asta îmi ia tot timpul. Este o îndeletnicire zilnică.
L-am ascultat cu un zâmbet. Suntem doar colegi de generație … el, reflexia mea din oglindă.
Categories: Amintiri, Amintiri cu sfinti
Barzilaiendan 
Leave a comment