El a săturat sufletul însetat și a umplut de bunătăți sufletul flămând.

Psalmul 107.9

Am privit de curând la felul cum epistolele Noului Testament sunt ilustrate în versetul 9 din Psalmul 107. Există o împlinire în Domnul și în Mântuitorul nostru a tuturor dorințelor create în inima creștinului în urma nașterii din nou și a lucrării Duhului. În același timp, există o bunătate dincolo de cuvinte, bunătatea lui Dumnezeu Însuși în Hristos, care, după ce ne-a binecuvântat, a îndepărtat flămânzirea pentru totdeauna. Prin urmare, dacă citim Scriptura pentru a învăța despre Domnul, rugându-L pe Dumnezeu să ne lumineze și căutând gândul Duhului Sfânt în Cuvânt, vom descoperi că epistolele sunt manifestări ale frumuseții Sale către cei care-L iubesc.

Evangheliile au fost scrise pentru a prezenta Persoana și căile Domnului, în timp ce epistolele au fost scrise pentru a ne prezenta felurile în care ne putem bucura de El acum – de El și de binecuvântările neprețuite care ne-au pus în posesia dragostei și a gloriei Sale. De asemenea, ele ne prezintă piedicile pe care trebuie să le evităm în umblarea noastră. Pentru ca sufletul nostru să fie pe deplin satisfăcut, trebuie să învățăm ceea ce este Hristos.

Însă este necesar să învățăm ce este Hristos fiind pe genunchi – în mod spiritual, dacă nu și fizic. Aș mai adăuga că din fiecare pasaj pe care îl citim trebuie să facem o ocazie de a ne ruga Lui și de a vorbi cu El. M-am minunat adesea de felul în care El a vorbit cu mine când am procedat așa, iar cuvintele care, în mod obișnuit, sunt doar litere tipărite pentru cititorul superficial, dobândesc viață spirituală și putere, pe măsură ce El le descoperă inimii noastre prin Duhul. Și, desigur, tot ceea ce învățăm trebuie să punem în practică. Să fim atenți ca nimic să nu ne facă să fim doar ascultători ai Cuvântului, nu și împlinitori ai lui (Iacov 1.22-25).

W. H. Westcott

Categories: Articole de interes general