„Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.” – Efeseni 6:11

M-am avântat spre metereze…

– E liber omul să cuteze! – 

Şi inima-mi zvâcnea în piept:

Să urc mai mult? Să mai aştept?

              Ce-o să urmeze?

Acolo sus, pe înălţime,

Erau surori şi fraţi – mulţime.

Bravi luptători privind în zări,

Pândind vrăjmaşul pe cărări,

              Cu agerime.

Purtau pe ei, ca armătură,

Echipamentul din Scriptură:

Cu coif şi platoşă, cu scut;

La mijloc, brâu… De necrezut

              Ce-ntăritură!

Şi parcă la un semn, deodată,

Cetatea este asaltată.

Sub cârmuirea lui Satan,

Lupta oştirea de catran,

              Cu gând să bată.

Zburau săgeţile-arzătoare

Spre luptători ca să-i doboare;

Şi duhuri tot dădeau ocol,

Cum păsările vin în stol

              Peste ogoare.

Ce bun era în luptă scutul,

Să-ţi aperi sufletul şi lutul!

Şi sabia făcea prăpăd…

Atât cât am putut să văd,

              Ratând… debutul.

Căci am rămas pe loc de frică:

Aceasta-i lupta, vasăzică?!

Nici armătura nu-i pe plac.

Cu râvna numai, ce să fac?

              Mai mult îmi strică!

Dar să te-ntorci, e laşitate.

Cununa-i pentru cei bravi, frate!

Mai bine arme şi avânt

Croite după-al Său Cuvânt;

              Şi libertate!

M-am avântat spre metereze…

Nu-i om, dorinţa să-mi reteze,

Sau poate duh. Vreau tot mai sus,

Alături de-al meu Domn, Isus,

              Pe metereze.

Categories: Articole de interes general