“Toate lucrurile sunt ale noastre” – (1 Corinteni 3:21-23)

Video: Una dintre cele mai frumoase zile ale anului

Frunzele au început să-și ia rămas bun, plutind cu grațioasă frumusețe în briza blândă. În galben viu, roșcat și ruginiu, un nou covor moale este acum țesut cu măiestrie peste pământul rece. Simple frunze de toamnă, aurii și fragile…, ce priveliște minunată a frumuseții bunătății lui Dumnezeu ne aduc! Nimeni nu poate picta bunătatea Lui desăvârșită dăruită spre desfătarea noastră, ci numai El, prin toată măiestria Sa artistică. Chiar și în această creație profund afectată de cădere, bunătatea Lui este prezentă pentru ca noi toți să o percepem și să ne bucurăm! Avem ochi și inimă să o vedem în mod real, sau nu?

Nu o merităm, dar Dumnezeu este izvorul tuturor bunătăților. Chiar dacă uneori, pe drumul nostru pământesc, răspunsul Lui poate fi „Harul Meu îți este de ajuns” (2 Corinteni 12:9), noi și întreaga Lui creație putem sări de bucurie savurând bunătatea Lui numai pentru că este El cu adevărat bun!

Mă plimb prin grădina pe care am plantat-o și am îngrijit-o… Adierile vântului rostogolesc frunzele, iar în ramuri văd globuri pure de galbene delicii șoptindu-mi ușor în foșnetul lor liniștitor. Aroma lor coaptă, foarte delicată, permează aerul, aducându-mi dulci amintiri luminate de razele aurii ale trecutului. Bunicii mei și întreaga mea familie au iubit acest fruct delicat al toamnei, aceste minunate gutui, pe care și eu le iubesc. Dar văd și alte minuni în ramurile din apropiere… Ridicându-se și coborând încet, cu o frumusețe de rubin, fructul binecuvântat al rodiei dansează roșu-aprins în aerul proaspăt și înviorător. Rodia, pe care Dumnezeu o folosește pentru a-și împodobi templul, este un dar atât de prețios și cald dat nouă ca să ne bucurăm în bunătatea Sa. 

O, ce zi binecuvântată, Ziua Recunoștinței! Ce moment al harului pentru a reflecta asupra darurilor dăruite nouă de El însuși din plinătatea bunătății și dragostei Sale! În inimile noastre de credință, El a dat să trăiască pentru totdeauna cea mai mare comoară a harului Său veșnic: Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos!

Pavel, iubitul apostol al Domnului, spune că toate lucrurile prezente sunt ale noastre! Dumnezeu conduce prezentul vieții noastre pe acest pământ și, ca atare, noi, creștinii, deținem acest prezent pe care El ni l-a dat! Dumnezeu nu joacă zaruri și nu permite nimic să se întâmple orbește. “Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.” (Romani 8:28-29). Pentru că suntem „în Hristos”, prezentul nostru este menit să trăiască din abundenţă în El. „Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8:38-39).

Dar și toate lucrurile viitoare sunt ale noastre! Ca și credincioși, viitorul nostru este atât de glorios încât nici cea mai bună imaginație a noastră nu este capabilă să-l perceapă! Vom fi desăvârșiți în gloria cerească, în trupuri de glorie, în comuniune veșnică cu Cel care ne-a iubit atât de mult încât, în ascultare de Tatăl, S-a dat pe Sine pentru noi. Aceasta este realitatea veșnică pentru noi! Acolo nu va fi nici durere, nici întristare, nici păcat, ci doar fericire veșnică și comuniune perfectă cu Domnul nostru Hristos Isus, căruia îi aparținem. Slavă Lui, aleluia!

„Nimeni să nu se laude cu oameni, pentru că toate lucrurile sunt ale voastre: fie Pavel, fie Apolos, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie prezentul, fie viitorul, toate sunt ale voastre, iar voi sunteţi ai lui Hristos, şi Hristos este al lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 3:21-23).

Amin și „O Zi Recunoștinței fericite pentru totdeauna!”

Dacă acest lucru vă interesează, mai jos este predica pe care am ținut-o duminica trecută. 

“Toate lucrurile sunt ale noastre” 

(1 Corinteni 3:21-23)

În această viață putem găsi întotdeauna motive să ne plângem: „Nu am tot ce-mi trebuie… Nu am tot ce-mi doresc… Viața asta nu mă favorizează.” Dar nu ar trebui să fie așa pentru nimeni. Dumnezeu ne-a dat propriul Său dar și nu există dar mai bun și mai prețios decât ceea ce ne-a dat El. Acest dar are eternitatea noastră în el! El ne-a dat darul Fiului Său, Domnul Isus Hristos. După căderea lui Adam în păcat, păcatul a infectat întreaga rasă umană: „Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23). Păcatul este atât de contrar naturii sfinte a lui Dumnezeu, încât niciun păcătos nu poate rămâne nepedepsit. Și, în același timp, niciunul dintre noi nu ne putem salva de sub tirania păcatului și de urmările sale prin propriile noastre fapte, oricât de meritorii at fi ele. Nu ne putem curăți pe noi înșine, nu putem ispăși în mod perfect pentru păcatul nostru. De fapt, dacă oricare dintre noi ar căuta să rezolve spre satisfacția deplină a lui Dumnezeu curățirea propriului păcat prin noi înșine, tot ceea ce am putea realiza ar duce cu siguranță la condamnarea veșnică a lui Dumnezeu.

Domnul Isus Hristos S-a dat pe Sine de bunăvoie ca Înlocuitor perfect pentru fiecare dintre noi care Îl primește, pentru un motiv foarte sigur: Niciunul dintre noi nu poate rezolva în mod adecvat problema păcatului nostru prin noi înșine. La moartea Sa, pe crucea de pe Calvar, când a fost atârnat între cer și pământ, Domnul Isus a strigat: “S-a sfârșit!” (Ioan 19:30b) – “Tetelestay!“, în originalul grecesc, care înseamnă “Plătit pe deplin“! Ca Miel perfect al lui Dumnezeu, Domnul Isus nu a lăsat lucrurile neterminate, ci a terminat de plătit pedeapsa pentru păcatul nostru. Lucrarea Sa este terminată perfect în întregime! El a murit ca Înlocuitor perfect pentru tine, pentru mine și pentru toți cei care cred și vor crede în El. “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3:16).

Dumnezeul infinit, sfânt și drept, iartă păcatele oricui Îl primește crezând în El și dă fiecărui credincios viața veșnică ca dar gratuit! Ioan 1:12 spune: “Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” Ne dăm seama că, primindu-L, crezând în Numele Său, suntem “născuți din Dumnezeu“? Noi toți cei ce suntem cu adevărat “născuți din Dumnezeu“, nu putem avea decât o inimă recunoscătoare! Așadar, le putem ura tuturor fraților și surorilor noastre care sunt “născuți din Dumnezeu“, o Zi a Recunoștinței adevărată și binecuvântată! Și fie ca, prin harul lui Dumnezeu, cât mai mulți dintre cei dragi ai noștri care nu sunt încă credincioși să fie și ei într-o zi “născuți din Dumnezeu” și astfel să ne bucurăm împreună plini de recunoștință pentru tot ce Domnul a făcut pentru noi. Adevărata Zi a Recunoștinței nu este doar o zi în calendar, ci este continua noastră recunoștință și dragoste față de Domnul și Mântuitorul nostru pentru totdeauna!

În versetul pe care l-am citit astăzi, Pavel a spus: „Nimeni să nu se laude cu oameni, pentru că toate lucrurile sunt ale voastre”. Relația noastră cu Dumnezeu prin Domnul Hristos este de cea mai mare importanță, pentru că ea determină unde ne situăm în raport cu orice altceva. „Toate lucrurile sunt ale noastre” nu este o retorică goală, ci un fapt sigur. Este rezultatul apartenenței noastre de Hristos! Amin.

Credincioșii din Corint, care, apropo, erau “prunci în Hristos“, se lăudau cu personalitatea și stilul celor care le predicau. Se lăudau cu oamenii în loc să mulțumească lui Dumnezeu pentru că a adus în biserica lor lucrători sârguincioși pentru Domnul, oameni corecți atât din punctul de vedere al cunoașterii Scripturii cât și a propriilor lor vieți spirituale. Predicatorii credincioși trebuie ascultați și apreciați, și întreaga adunare a credincioșilor trebuie să se bucure și să profite fără să se împartă spunând: “Eu îl urmez pe Pavel“, “eu îl urmez pe Apolo” sau “eu îl urmez pe Chifa“. Ceea ce Dumnezeu oferă unei biserici nu trebuie să creeze facțiuni prin lăudarea unor oameni, chiar dacă aceștia ar fi Pavel, Apolo sau Chifa! Asta era în acele vremuri… ei aveau într-adevăr cei mai mari și mai buni învățători, și totuși progresul lor spiritual lasă de dorit, dar nici în zilele noastre lucrurile nu s-au schimbat…, acuma este chiar și mai rău! Ca și ciupercile dupa ploaie, învățătorii falși se ivesc la fiecare colț, iar masele credule de “credincioși superficiali” care nu citesc Biblia, care nu o cunosc și nu o ascultă, se laudă cu ei… Credulii ascultă cu gura căscată “mărturisiri” de genul, “sunt un creștin atât de privilegiat încât posed mari daruri spirituale și chiar conversez cu Dumnezeu de două sau de trei ori pe zi, și El îmi spune tot felul de secrete. Acum, marea “descoperire” care mi-a parvenit direct de la El este că pacea este iminentă între Israel și palestinieni! Dumnezeu mi-a spus verbatim că ‘În sfârșit, s-a ajuns la o pace foarte solidă și durabilă. Luați-o prin credință!’” Da, luați-o prin credință, dar și cu un grăunte de sare aș putea adăuga, pentru că, la doar o săptămână mai târziu după ce a avut loc această măreață “descoperire”, Hamas a făcut ceea ce era de neconceput… iar acum falsul profet și predicator arată ca un țap cu părul zburlit, prins în lumina farurilor… “Oh, contribuția bănească va suferi in mod sigur! Ce ar trebui să fac? Discuția mea cu Dumnezeu a fost doar o iluzie autoindusă… Ce altceva aș mai putea inventa acum? Ce altă “descoperirire” mai pot să am ca să o acopăr pe prima?” Tot ce putem spune este: ce tragic și ce trist! Nu e de mirare că există atâta artificialitate și nu e de mirare că nu există niciun puls de viață adevărată în aceste invenții defuncte pe care ei înșiși le numesc “biserici”! Noi trebuie să fim adevărate “pietre vii” în “templul spiritual – Biserica” pe care Domnul Isus Hristos o construiește pentru Sine (1 Petru 2:4-6), și nu cărămizi moarte, făcute din lut! Domnul Isus nu-Și construiește Biserica Sa cu lego de plastic!

Pavel a fost mai înzestrat cu daruri spirituale și intelectuale decât aproape toți oamenii lui Dumnezeu pe care îi cunoaștem, iar motivul pentru care a fost atât de înzestrat a fost doar pentru că Dumnezeu l-a făcut așa! După standardele umane, Pavel ar fi avut cele mai mari motive să se aplaude și să se laude cu el însuși și cu realizările sale, să ceară și să primească cea mai mare donație din toate timpurile, și totuși, el L-a recunoscut pe Dumnezeu atât de mult încât s-a lăudat cu multele sale slăbiciuni și infirmități pentru ca puterea lui Hristos să fie și mai evidentă prin ele (2 Corinteni 12:5, 9-10). Iar în Galateni 6:14, Pavel spune: “Departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine şi eu, faţă de lume!” Aceasta este adevărata laudă a unui creștin matur și asta ne spune cât de mult mai avem pentru a ajunge la adevărata maturitate! Nu numai că nu s-a lăudat cu realizările sale omenești, ci le-a numit “gunoi de grajd” (în originalul grecesc). Pentru el, toate realizările sale omenești nu însemnau nimic atunci când le compara cu bogățiile imensurabile pe care le-a găsit în Hristos. În Filipeni 3:7-10, el a spus: “lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos. Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credinţă. Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui.“

Toate câștigurile fizice și toate câștigurile intelectuale, toate câștigurile financiare și toate câștigurile materiale, toate câștigurile morale și toate câștigurile așa-zis religioase, toate actele noastre de caritate și toate donațiile noastre, nu ne pot aduce mântuirea! “Oh, dar te-ai târât în genunchi prin tot labirintul Maicii Domnului de la Chartres și ai mâncat doar două boabe de orez în fiecare săptămână?” Trist, foarte trist… Cât de nebunește este să te încrezi în aceste lucruri pentru a-ți obține mântuirea! Numai când suntem mântuiți și numai când vedem slava lui Dumnezeu ne dăm seama că orice altă slavă nu înseamnă nimic. La vârsta de 33 de ani, Alexandru cel Mare a cucerit întreaga lume, doar pentru a fi cucerit de alcool și a muri în Babilon după o petrecere de beție! Sic transit gloria mundi este o expresie latină care înseamnă “Așa trece gloria lumii”! Dacă nu vedem această realitate acum, o vom vedea cu siguranță atunci când vom trece prin ușa fără întoarcere.

Acum este momentul să prioritizăm corect totul! Pentru a-L dobândi pe Hristos, Pavel a trebuit să spună din punct de vedere spiritual: “Hasta la vista, baby!” religiei foarte dragi părinților și strămoșilor săi, în care a fost învățat încă din copilărie. El a spus un “Adio” foarte energic și definitiv devotamentului său anterior față de acea religie! Trebuia să se elibereze complet de iudaism, așa că și-a rupt complet legăturile cu întregul sistem. Scopul său era să-L câștige pe Hristos și să se asigure că, în comparație cu acest scop, orice altceva era “gunoi de grajd“. El a căutat să aibă “neprihănirea lui Dumnezeu… care vine prin credința în Hristos“. Dacă și noi căutăm cu adevărat ceea ce a căutat Pavel, aceasta este calea pe care trebuie să o urmăm! Aceasta este ceea ce face adevărata “credință în Hristos“, și numai in acest fel “neprihănirea lui Dumnezeu vine prin credința în Hristos“. Amin.

Așadar, tu și cu mine și toți cei care suntem credincioși nu avem nimic cu care să ne lăudăm în noi înșine și prin noi înșine, ci, așa cum ne instruiește în mod repetat Scriptura, noi, “cei care ne lăudăm“, trebuie să ne “lăudăm în Domnul” (1 Corinteni 1:31 și 2 Corinteni 10:17). În 1 Corinteni 4:7, Pavel spune: “Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?” Tot ceea ce avem este primit! Într-adevăr, tot ceea ce are cineva i-a fost dat de Dumnezeu: Viața, inteligența, darurile și talentele, și așa mai departe… Dar cea mai mare comoară pe care o poate avea oricare dintre noi este atotsuficiența lui Dumnezeu. În El avem daruri pe care nimeni altcineva nu le are și suntem binecuvântați peste măsură. Așadar, să spunem: “Îți mulțumim, Doamne, căci Tu ești Cel care merită cu adevărat toată recunoștința noastră!” Să ne lăudăm în Domnul! Așa cum spune David în Psalmul 34:2, noi trebuie să putem spune într-adevăr: “Sufletul meu se laudă în Domnul; cei smeriți să audă și să se bucure“!

Noi, care înțelegem ce înseamnă adevărata laudă neprihănită, ne lăudăm în Domnul ca expresie a înaltei noastre aprecieri și a mulțumirii față de El. Așadar, să spunem și noi, toți cei care credem, din inimă, ceea ce a spus Pavel în 1 Timotei 1:17: “A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu să fie onoarea şi slava, în vecii vecilor! Amin.“

Pavel explică faptul că “toate lucrurile sunt [ale noastre], fie că este vorba de Pavel sau de Apolo sau de Cefa sau de lume sau de viață sau de moarte sau de prezent sau de viitor – toate sunt ale noastre, și noi suntem ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu“. Totul este în beneficiul nostru ca și credincioși, totul ne aparține! În Hristos suntem bogați dincolo de orice imaginație, chiar și în acest moment, și încă nu suntem în ceruri! Domnul ne dăruiește lucruri spirituale, iar Pavel se referă aici în special la slujirea celor care predică Evanghelia. Și Dumnezeu ne-a dat din ce în ce mai mult!

Omenirea și-a fixat prioritățile la lumea în care trăim și aș putea spune că – chiar fără a părea pesimist – se pare că această lume devine din ce în ce mai sumbră și mai sinistră. Omenirea zace in cel rău, iar preocuparea sa primordială este legată de viață și de moarte, de lucrurile prezente și de cele viitoare, exact așa cum ne spune Pavel în acest verset. Întreaga umanitate simte tirania continuă a acestor realități care ne definesc atât de mult existența. Dar pentru noi, ca și credincioși, nu ar trebui să fie așa. În loc să fim sub sclavia lumii, a vieții, a morții, a prezentului și a viitorului, noi, care suntem creștini, nu numai că suntem eliberați de toate acestea, dar toate acestea ne aparțin, căci noi suntem acuma stăpânii lor!

Așadar, să vedem mai întâi ce înseamnă această lume pentru noi. Dumnezeu ne-a dat această lume largă, cu toate minunile și gloriile ei, cu toate imperfecțiunile și dezamăgirile ei, pentru a fi a noastră. “Ei bine…, stați puțin,” ar putea spune cineva, “eu sufăr foarte mult în această lume și din toată această lume posesiunile mele materiale sunt foarte puține. Sunt destul de bolnav, abia reușesc să mă descurc, îmi cheltuiesc cea mai mare parte a venitului pentru a cumpăra mâncare, a plăti împrumuturile făcute, asigurarea și impozitele, și transportul cu mașina. La ce îmi folosește această lume și de ce spune Pavel că lumea este a mea?” Într-adevăr, trăim în prezent într-o lume decăzută, în care boala, moartea și răutatea sunt la ele acasă, iar din punct de vedere material, Domnul nu ne-a dat tuturor să fim miliardari, dar într-adevăr, lumea întreagă este a noastră.

Lucrările minunate ieșite din mâinile lui Dumnezeu sunt expuse peste tot în jurul nostru, în creație, iar noi, în calitate de credincioși, trebuie să ne bucurăm de ele într-un mod special, ca de niște îndurări și binecuvântări promise de El. Lumea în general nu poate înțelege și nu cunoaște aceste promisiuni ale Domnului. Noi nu numai că Îl putem recunoaște în toate, dar putem folosi tot ceea ce El ne-a fost dat nouă într-un mod care să-L slăvească. Pentru noi, lumea, în starea ei actuală, se potrivește bine condiției noastre de pelerini și străini, dar care în curând, în împărăția milenară și pe tot parcursul veșniciei în cerurile noi și pe pământul nou, vom trăi într-o lume desăvârșită, potrivită pentru cei ce alcătuiesc mireasa lui Hristos. Aleluia! Amin.

Acum să ne uităm la al doilea lucru pe care Pavel l-a spus și care este al nostru. Acesta este viața. Așa cum spune el în Coloseni 3:4, “Hristos este viața noastră“. El nu este doar viața creștinilor foarte maturi, ci a tuturor credincioșilor. Fiecare dintre noi, cei care suntem credincioși, ar trebui să putem spune: “Hristos este viața mea!“. Acest lucru înseamnă că puterea de a trăi viața creștină ne-a fost acordată în mod divin “prin cunoașterea Celui care ne-a chemat“. Acestea sunt cuvintele lui Petru în 2 Petru 1:3: “Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate lucrurile necesare pentru viaţă şi evlavie, prin cunoaşterea Celui Ce ne-a chemat la propria Sa slavă și excelență“. Aceasta este viața așa cum a vrut Dumnezeu să fie și nimeni nu poate trăi această viață dacă nu Îl cunoaște cu adevărat și dacă El nu devine viața lui! “Suntem noi creștini?” Mulți spun: “Da”. “Dar Îl cunoști cu adevărat pe El? A devenit El viața ta?” Numai atunci, Hristos este viața ta, iar asta înseamnă că este în permanență viața ta. Noi, ca și creștini, nu trebuie să cumpărăm un “abonament creștin” doar atunci când avem chef. Noi avem pe Hristos pentru totdeauna. Desigur, a fi creștin nu înseamnă că am ajuns deja la perfecțiune, suntem într-adevăr o lucrare în curs de desfășurare, dar putem avea în continuare viața abundentă în Hristos. Dar cu siguranță va veni și ziua în care vom fi desăvârșiți și trupul nostru va fi glorificat. 1 Ioan 3:2 spune: “Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este.” Da, “Hristos este viața noastră” aici, pe pământ, dar când vom fi desăvârșiți, procesul de a deveni ca El va fi complet și vom fi ca El, liberi de orice posibilitate de păcat, boală, întristare și moarte. Toată gloria este a Lui!

Pavel mai spune că moartea este și ea a noastră. Moartea? Da, moartea! Moartea are o reputație atât de înfricoșătoare încât majoritatea oamenilor nici nu vor să audă de ea. Dar pentru noi, ca și credincioși, moartea este a noastră. Nu în sensul că moartea ne stăpânește, ci noi suntem cei ce o stăpânim. Țepușul morții a fost înlăturat pentru totdeauna de Hristos. Și, așa cum spune Pavel în Filipeni 1:21, “Pentru mine, a trăi înseamnă Hristos și a muri este un câștig“, și la fel trebuie să fie și pentru noi. Omenirea vede acest lucru complet de-a-ndoaselea: “A trăi pe acest pământ este adevăratul câștig, iar a muri este sfârșitul acestui câștig”. Dar credinciosul, prin moarte este “acasă cu Hristos” (2 Corinteni 5:8) și este cu El pentru totdeauna! Amin.

Apoi, Pavel continuă prin a spune că lucrurile prezente sunt ale noastre. Dumnezeu conduce prezentul vieții noastre pe acest pământ și, ca atare, noi, în calitate de creștini, posedăm prezentul. Dumnezeu nu joacă zaruri și nu permite ca nimic să se întâmple orbește. “toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.” (Romani 8:28-29). Din moment ce suntem “în Hristos“, prezentul nostru este menit pentru traiul din belșug în El. “Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8:38-39).

Și, în cele din urmă, Pavel încheie cu lucrurile viitoare. Toate lucrurile care vor veni sunt ale noastre (la timpul prezent)! Noi le posedăm! Glorie, aleluia! Viitorul nostru ca și credincioși este atât de glorios încât chiar și cea mai fertilă imaginație a noastră este insuficientă pentru a-l percepe! A fi desăvârșiți în gloria cerului, în trupuri glorificate, în comuniune veșnică cu Hristos Isus, este realitatea veșnică pentru noi. Acolo, nu va fi nici durere, nici întristare, nici păcat, ci doar fericire veșnică și comuniune eternă perfectă cu al nostru Domn și Mântuitor Hristos Isus, căruia îi aparținem. Aleluia.

Amin și „O Zi Recunoștinței fericite pentru totdeauna!”

Daniel Azimioară

[Predică ținută în limba engleză pe 19 noiembrie 2023 la Sun Ridge Church, Warner Springs, California.]

Categories: Articole de interes general