Astăzi avem masă de sărbătoare la Bethel, masa de Thanksgiving. Intrăm pe porțile Lui cu cântări de laudă spre un sfârșit de an îmbrăcat sărbătrește în binecuvântări dumnezeiești. Asta … spre deosebire de tradițiile din Anul Nou evreiesc.

Sărbătorile evreiești au loc la aceleași date în fiecare an în calendarul ebraic, dar datele variază în cel gregorian. Acest lucru se datorează faptului că calendarul ebraic este un calendar lunisolar (bazat pe ciclurile soarelui și ale lunii), în timp ce cel gregorian este un calendar solar. Fiecare sărbătoare poate avea loc doar în anumite zile ale săptămânii, patru pentru majoritatea, dar cinci pentru sărbători în Tevet și Shevat și șase pentru Hanukkah (vezi Zilele săptămânii în calendarul ebraic). Sărbătoarea lor de sfârșit de an este cea mai solemnă dintre toate și se numește Yom Kippur (Anul Nou). Este încadrată în zile de post și pocăință. Tristețea, reculegerea și căința sunt semnele ei distinctive.

La evrei, anul lor calendaristic se încheie cu zile de tristețe și pocăință, anticipând marea judecată a lui Dumnezeu.

La creștini (și evrei mesianici), anul nou se încheie cu mulțumire. Avem aici în America Ziua Mulțumirii (în Noiembrie) și apoi Nașterea Domnului (în Decembrie). Aceste două sărbători ne aduc aminte de bunătatea lui Dumnezeu și despre „Darul Său nespus de mare“.

Evreii au nerezolvată problema păcatelor. Noi o avem rezolvată prin lucrarea lui Dumnezeu prin Christos.

+++

Pentru ce să mulțumim Anul acesta?

Dacă n-ar fi destul ce am scris mai sus, vă mai adaug un motiv de mulțumire. Pentru aceasta am să vă povestesc ceva.

În București, tatăl meu agățase de gardul din spatele casei, spre grădină, un bazinet de apă pentru spălat pe mâini. Nu era prea mare, așa că tata ne instruise să nu-l lăsăm să curgă continuu, ci să-i răsucim robinetul doar atunci când aveam nevoie.

De când au venit vremurile astea noi, acasă avem fiecare baia noastră și acolo este o ghiuvetă cu robinet. Tot din motive de economie, robinetul are o pârghie care blochează scurgerea apei și transformă ghiuveta într-un bazinet în care ne putem spăla.

Duse sunt zilele în care ne gândeam la economisirea apei. Lăsăm robinetul să curgă și foarte rar tragem pârghia ca să oprim apa pentru spălat. Am ajuns la belșug și nici nu mai băgăm de seamă binecuvântările abundenței în care trăim. S-ar cuveni să ne oprim puțin și, dincolo de nemulțumirea noastră nobiliară, să ne smerim puțin înaintea Celui care ne dă „din toate lucrurile din belșug ca să ne bucurăm de ele“ (1 Timotei 6:17).

Mulțumim frumos, Doamne.

Categories: Amintiri

Tags: Daniel Branzai