Anshel Pfeffer este jurnalist la Haaretz, corespondent regional pentru The Economist şi unul din cei mai avizaţi comentatori ai situaţiei din Orientul Apropiat. Iată câteva din reacţiile sale extrem de interesante de astăzi, care vă scutesc de a petrece ore la TV ca să înţelegeţi ce se întâmplă în Israel. Sunt multe teme la care […]

Source: Ce se întâmplă în Israel?

Așa să fi fost oare? 😀

Războiul din 1973 a fost un succes tactic și strategic fără pereche pentru Israel. Din punct de vedere militar au reușit pentru prima oară să încercuiască o întreagă armată armată arabă (armata a doua egipteană) și practic să neutralizeze armata a trei egipteană. Între tancurile lui Ariel Sharon și Cairo mai erau doar 2-3 ore de marș și nicio forță militară egipteană. Conducerea egipteană cu președinte cu tot a părăsit pe șestache capitala în timp ce radio & TV Cairo difuzau marșuri războinice și povești eroice despre tot soiul de victorii imaginare ale armatei egiptene.

Din punct de vedere politic Israelul a obținut un tratat de pace cu Egiptul și alungarea sovieticilor din Egipt. Au spart pentru prima oară unitatea de monolit a arabilor din jurlul celor „3 nu” („Nu negocierilor cu Israelul. Nu recunoașterii Israelului. Nu păcii cu Israelul”) scoțând din joc cea mai mare forță a coaliției. Egiptul nu a primit NIMIC afară de ceea ce avea deja oricum înaintea celor două războaie catastrofale din 1967 și 1973. Israelul ar fi fost dispus oricând să semneze un tratat de pace fără condiții cu orice țară arabă fără niciun fel de război. Ei au primit bonus peninsula Sinai timp de 14 ani, de unde au extras pe gratis petrol și minerale. 😀

Situația de acum e oarecum similară. Arabii s-au ales cu „breiching niusuri” iar evreii au obițnuit deja ceva ce era inimaginabil acum o săptămână:

– Au tăiat complet aprovizionarea fâșiei Gaza cu electricitate și combustibili. Dacă făceau asta Joia trecută erau acuzați de „crime împotriva umanității”. Azi n-a avut nimic nimic de obiectat.

– Au o fereastră de cel puțin o săptămână în care vor putea toca Gaza după pofta inimii. E o șansă fantastică să lichideze o bună parte din conducerea Hamas fără prea multe proteste occidentale.

– Au șansa să zidească un zid falnic de-a lungul liniei de demarcație cu Gaza. Zidurile construite în Cisiordania s-au dovedit foarte eficiente. Încercarea de a repeta figura în Gaza s-a lovit de reacție isterică a „progresimii” israeliene. Ei bine acum va fi un pic cam greu să se găsească argumente împotriva zidului.

– Au ocazia să blocheze circulația arabilor între Gaza și Cisiordania pe termen nedeterminat. La fel cum au posibilitatea să blocheze accesul arabilor din Gaza la slujbele din Israel. Asta era o importantă sursă de venituri pentru enclavă și o cale de finanțare a eroismului pe banii victimelor.

– Problema statului arab palestinian e amânată pentru Sfântul Așteptă. Nimeni nu le mai poate cere să accepte formarea unui stat terorist la frontierele lor. Cau produs secundar va începe epocă de înflorire a coloniilor israeliene în Cisiordania. Nicio criză nu trebuie irosită. 😉

– Pe plan intern mesajul stângii israeliene ce propovăduia o politică conciliantă a compromisurilor cu arabii e amuțit. E foarte greu să faci concesii criminalilor care vor să-ți ai gâtul. Nu-i așa? Stânga îi reproșează de ieri lui Netanyahu că e prea moale. „Pohta ce-a pohtit”. 😂

– Nu în ultimul rând au redeșteptat sentimentul de „cetate asediată” atenuat puternic în deceniile de pace. Realitatea e că Israelul e o cetate asediată. Și dacă lasă garda jos riscă extincția. E bine să conștientizeze asta măcar din când în când.

Categories: Articole de interes general