Texasul este foarte mare: lungime 801 mi (1,289 km), lățime 773 mi (1,244 km), cu o înălțime maximă de numai 1,700 ft (520 m) .

Am ajuns la Dallas unde aveam să gustăm ceva sweet and sour (dulce amărui). Familia Șarlea ne-a primit cu o veste rea. Marius Măduța de la Houston, celălat păstor invitat pentru duminică a anunțat că nu va putea veni. Nu-i cum vrem noi, ci cum vrea providența.

Ne-am așezat la masă și apoi ne-am scuzat ca să putem ajunge și la familia lui Iunia și George Bisorca, plecată mi de mult de la Bethel. De fapt, în toate cele trei orașe pe care le-am vizitat în Texas am vizitat foști membrii de acasă: Bisorca la Dallas, Elisabeta și Emil Dumitru la Houston, familia Striblea tot la Houstos și familia Dorca și clanul celor din familia Țifrea la San Antonio. Avem și noi „diaspora” noastră …

Duminică dimineața am avut surpriza să văd adunarea arhiplină. Au început acum cinci ani cu cinci persoane și azi, și din cauza musafirilor, toate cele aproape 200 de scaune au fost ocupate. Bucuria aniversării și a botezului a fost îmbibată cu tristețea cauzată de boala soției lui Daniel Șarlea. Cristina urma să plece pe 9 Octombrie în Japonia pentru niște tratamente alternative, neaprobate încă în Statele Unite.

Puteți viziona întreg programul de la biserică aici:

Dallas-ulmeste o metropolă imensă. Împreună cu Fort Worth alcătuiesc o aglomerație urbană aflată într-o creștere spectaculoasă.

Românii știu de Dallas din serialul de televiziune cu același nume și din tragica asasinare a președintelui John Kennedy.

N-am rămas la masa copioasă care a urmat la biserică. Ne-am luat ceva mâncare cu noi și am gonit spre Houston, să mai prindem ceva din întâlnirea de după amiază. Am mai luat cu noi și povara unor poze despre această întâlnire care ne-a secătuit de lacrimi.

Știam că mă voi întâlni la Houston și cu prietenul meu Andrei Popescu, venit și el tocmai de la Portland, Oregon, pentru niște evaluări medicale. L-am găsit după ce tocmai terminase o predică mărturie intitulată „Ce învață un om când descoperă că are cancer?”. M-am așezat lângă el și i-am mărturisit că n-am nici o tragere de inimă să predic, așa că atunci când m-au invitat în față, am propus să avem o seară de întrebări și răspunsuri. Au întrebat ei, am răspuns eu, a mai răspuns și Andrei așa că a fost o seară mai deosebită ca altele. N-ar strica să generalizăm practic aceasta și prin alte locuri, măcar din când în când.

L-am condus marți dimineața pe Andrei la aeroport. Orgolioșii de Texani i-au dat un nume unic. Nici un alt aeroport american nu are titulatura “aeroport intercontinental”. Î

nainte de plecare ne-am tras în poză că, deh, niciodată nu vom mai fi așa de tineri. Cu noi este și Christian Striblea, nepotul meu și gazda noastră binevoitoare. A plecat și împreună cu el, ca întotdeauna când ne despărțim, a plecat și o parte din inima mea.

La Cristi acasă am găsit și culmea îndrăgostiților de pisici. Fostul proprietar s-a coborât înțelegător la nivelul acestor patrupede.

Dragostea cere sacrificii!

Categories: Amintiri