Florida este singurul stat american în care potți vedea și răsăritul și apusul soarelui din ocean.

Mi-am cerut voie de la ceilalți păstori prezenți și am plecat de cu zori de-a latul Floridei spre Naples, unde era Miheț Titus, colegul meu de clasă în Seminar. Face un tratament pentru o formă de cancer și doctorul i-a interzis să meargă acolo unde sunt mulțimi de oameni. Imunitatea lui este redusă și există pericol de infecții.

Am gonit pe expresul aligatorilor, uitându-mă și pe o parte și pe cealaltă să-i văd scoțând capul la pândă. I-am văzut anii trecuți. N-am avut plăcerea de data asta. Pe la jumătatea drumului în chiar pântecele Floridei am văzut însă altceva, mult mai spectaculos.

Peste 20 de vulturi se roteau deasupra, de parcă erau convocați și ei la un Congres al înaripatelor. I-am lăsat în urmă nelămurit. Aveam să capăt răspuns peste alte câteva zeci de mile, când am văzut un convoi de mașini apropiindu-se ca o vijelie. Aveau luminile de alertă și sirenele pornite. Erau trei mașini de poliție, doua de salvare, două de la gospodărirea districtului și una cu barca de salvare deasupra. Se grăbeau să ajungă înaintea vulturilor în zona în care se petrecuse un accident groaznic. Unul din transportoarele de public prin labirintul mlaștinilor de pe aici se răsturnase, aruncându-i la aligatori pe turiști. Vulturii nu erau la Congres, ci veniseră cu alte intenții …

M-am rugat cu ochii larg deschiși și cu inima strânsă. “Doamne, ai milă!”

Am ajuns la Titu și ne-am grăbit la adunare. El nu mai fusese de două luni duminica. Mergea acum pentru că majoritatea erau la Congresele de la Hollywood (baptiștii) și Atlanta (pentecostalii).

Când mi-au dat cuvântul, am mărturisit că aceasta nu este vizita plănuită încă de anul trecut cu Elias, păstorul lor și prietenul meu. De data aceasta n-am venit pentru ei, ci pentru colegul meu Titus. Le-am povestit cum a fost arestat din casa noastră din București pe când era militar în termen cu uniformă, dar venise la o întâlnire de tineret. Le-am spus despre anii tumultuoși de la Seminar Teologic și despre glumele noastre cu Area Los Angeles, unde avea rude pe familia Mutașcu. I-am reproșat în glumă că numai eu m-am ținut de cuvânt, am ajuns și am rămas acolo.

Valurile vieții ne-au purtat pe cei din promoția noastră spre alte maluri. Titus în Florida, pe unde a fost vremelnic și Ionel Prejban. Buni Cocar este acum în Chicago. Dimitrie Ianculovici este în New York. Belciu Busuioc este în Melbourne, Australia. Elisei Pecheanu este la fete în Londra, Anglia. Nelu Rus și Nicu Morocoș au murit la cutremurul din ‘77. Mihuț Mihai și Morar Aron au fost secerați de Covid.

La prânz ne-am dus acasă la familia lui Titus. Mi se păruse deja suspect că Victoria, soția lui, absentase de la adunare. Mă întrebam de ce …

Am dezlegat taina când am văzut-o cu sorțul pus și cu masa gata. Erau peste 15 scaune.

Au venit toți. Trei copii și copiii copiilor lor. Doi avuseseră ziua de naștere și o serbaseră în cuibul de acasă. Îl știți pe Hary Miheț, temerarul avocat român-american luptând pe baricade pentru drepturile și libertățile creștine.

Nu-i știți pe ceilalți. Îi cunoaște însă Titus. Îi cunoaște Victoria. Pentru ei, fiecare este la fel de important și de scump. Așa este dragostea părintească, singura în state să se împartă la toți și totuși să i se dea fiecăruia întreagă. La fel este și Dumnezeu cu noi. Este matematica cerului care funcționează altfel decât matematica noastră.

Am văzut un alt exemplu când m-am întors la sesiunea tinerilor la Congres. Mulți, foarte mulți și fiecare în parte beneficiarul întregii atenții și a iubirii divine.

N-am să încerc să vă redau ceva din atmosfera întrunirilor. Le puteți viziona și puteți să vă faceți singuri o părere. Ar fi bine ca și românii să aibă o casă de rugăciune la fel de imensă și de impunătoare? Depinde. Toate clădirile și dotările sunt doar “mijloace” pentru atingerea unui scop. Dacă duc la salvarea oamenilor atunci și-au găsit rostul. Dacă ele ajung un scop în sine, ele devin idolatre și sug energiile care ar trebui direcționate spre câștigarea de suflete. Falimentul aceste biserici “first” din Ft. Lauderdale arată încă o dată, dacă mai era necesar, că trebuie să ne concentrăm asupra pietrelor vii nu asupra pietrelor moarte. Câteodată, ambalajul scump are o viață mai lungă decât conținutul. Catedralele gotice din Europa ajunse piese de muzeu și obiective turistice strigă și ele spre noi acest trist mesaj.

https://www.youtube.com/live/BRAhoy-azE8?si=ChqBQNYc9i4H6zXy

Cei din loc s-au întrecut pe ei înșiși ca să ne ofere cea mai extraordinară ambianță avută vreodată la Congresele noastre. De la mesele copioase gratuit pregătite de surorile din loc, la televiziunea și maeștrii de sunet aduși cu bani grei totul a fost ireproșabil. Vor plăti însă din greu acest efort. Sper să fie înțeleși să se găsească cineva să le sară în ajutor. Doar de aceasta lucrăm în “Asociație”. Florin Vancea, Marian Chirla și Elias Jinar sunt oameni mai dulci ca turta dulce.

***

Și ca să închei pe o notâ specific Floridei, acest uriaș stat de vacanță, dar și trist azil pentru bătrânii din Canada și SUA, am să va dau o maximă auzită aici:

“Tragedia nu este că uiți, ci că ești uitat“

Doamne, ai milă!

Categories: Articole de interes general