Florida – ziua întâi – cazarea și … pe cai

By barzilaiendan on September 1, 2023 • ( 0 )

Printr-o practică devenită tradiție, majoritatea păstorilor veniți aici ne-am cazat la un resort “WORLD Mark” cu preț redus. Acesta se află în Pompano Beach, despre care puteți afla mai mult din această prezentare:

Clădirea în care sunt eu este chiar pe plajă. Cei veniți din interiorul Americii s-au grăbit să se arunce în valurile oceanului. Cei de la Recepție au văzut adresele celor veniți de pe coasta de west și ne-au întrebat cu un zâmbet: “Ați venit în schimb de experiență?”

Cu titlu informativ, apa Atlanticului care scaldă Florida este caldă pentru că vine dinspre tropice. Apa Pacificului, care scaldă coasta de west după ce vine din Alaska, este întotdeauna rece.

Când să plecăm spre clădirea bisericii păstorițe de Florin Vancea, ne-am trezit că avem prea mulți cai. Este un semn de dragoste. Fiecare a închiriat de la aeroport o mașină cât mai mare ca să-i poată duce și pe alții. “Alții” au avut însă aceeași idee, așa că va trebui să ducem câțiva cai înapoi în grajd.

A trebuit să mergem câteva zeci de mile pe autostradă. Am făcut însă mult prea mult timp. Trafic aglomerat și șantiere în lucru, semn că locurile acestea rivalizează cu marile metropole americane. Pe aici se spune ca un rezumat de istorie că Miami este cel mai evreiesc oraș Latino-american. Nu-i de mirare că până și Messi se simte bine aici.

Vinerea este ziua în care fiecare dă un scurt raport despre biserica pe care o păstorește. Este o echilibristică fragilă între ceea ce știe fiecare și ceea ce poate spune în public. Prietenia este pârghia noastră de echilibru.

Au venit pentru prima dată după câțiva ani și păstori din Canada. A fost granița închisă din cauza Covidului. Au venit și trei păstori moldoveni, de care ne-au ținut despărțiți până acum câțiva ani alt fel de viruși. Prezența lor ne este foarte necesară și dragă.

Din România a venit Sorin Badragan, președintele lor și prietenul nostru. A venit și Vasile Catalin de la Prodocens. Este unul din oamenii deosebiți de care ne bucurăm întotdeauna când e cu noi.

Surorile care ne-au pregătit masa s-au întrecut în arta culinară românească: mămăligă cu brânză și smântână, pe lângă nelipsitele sarmale. Plus cozonaci și prăjituri.

Pe autostradă am văzut o mașină cu un număr sincer. O soție de doctor:

Seara ne-am dus la sala gazda a unei uriașe biserici americane. Cum de ne-o dau noua acest Weekend? Este o poveste lunga și tristă. Au rămas tare puțini și se adună într-o sală mai mică, din multele care au fost neîncăpătoare altă dată. Se întâmplă și la case mai mari, dovadă că cine investește în pietre moarte rămâne cu monumente. Trebuie să investim și să ne investim în pietrele vii.

Pe lângă standurile noastre cu cărți de vânzare, o surpriză! O americancă a venit să ofere românilor cărți gratuite pentru copii. Țara asta are mulți oameni minunați!

În orice caz, într-un cadru așa de impozant este dificil să vorbești chemarea la ucenicie. Aceea cu “vulpile au vizuini, păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are o piatră pe care să-și plece capul”.