Iosif Morcan și Beniamin Cocar, colegi cu mine la Seminarul din București, au crescut în biserica din Sibiu. Iată câteva din experiențele lor de acolo:

Fratele avea peste 70 ani, un usor accident cu masina. O sora ii zice: “Frate Mircu nu va este frica sa va mai urcati in masnia”? Fratele: “Sora unde au murit mai multi oameni in masina sau in pat?” Sora: ” Eu cred ca in pat”. Mircu: ” Atunci de ce va mai urcati in pat”

Fratii din comitet insistau sa iasa la pensie, sa dea haturile bisericii unui mai tanar. Mircu: “Pana pot conduce masina pot conduce si biserica”.

Fratele Mircu obisnuia, cand da mana cu fratii la iesire, sa priveasca in ochi unuia mai insistent. Ne-a spus ca nu odata s-a intamplat ca respectivul sa se intoarc si sa-i zica: “Frate ati si auzit? Nu am facut chiar asa cum se aude”. Fratele Mircu nu stia nimic.

Cand venea vreun tanar la biserica cu parul mare (sti cum era pe vremea aceia, numai cei considerati vagabonzi umbalu netunsi). Fratele Mircu nu zicea nimic, dar cand da mana cu un asemenea tanar si baga dumnealui mana prin par … Dumineca viitoare tanarul aparea tuns.

***

Iosif mai este printre noi. Beniamin a plecat la Domnul. Mi-e tare dor de el …

Categories: Articole de interes general