Avem ce merităm, după ce am permis ca jegul periferiilor să ocupe centrul civilizației. Ce înainte era tolerat, acum e celebrat. Ce se consuma în zone promiscue și nefrecventabile, acum se lăbărțează în piața centrală.

Vulgaritatea, exhibiționismul, prostia, incultura, violența, criminalitatea sunt glorificate, mai ales dacă se pliază pe “rasele” și “genurile” care trebuie promovate. Subcultura și anticultura, haosul, ura de civilizație, resentimentul ocupă centrul, iar onorabilitatea, cultura, religia (toate cele înalte, frumoase, nobile și normative în civilizație) sunt împinse înspre margini și înfierate ca rasiste, sexiste, homofobe, reacționare, creștinopate, ultraconservatoare, suprematiste albe, intolerante, colonialiste etc.

Din lașitate și oportunism, dar și din imbecilitate, cei care erau chemați să apere cultura înaltă, în special în universități, în media și în politică, au evacuat centrul și au permis vulgarității, scandalului și ideologiei să ia locul decenței, discernământului și rațiunii. Ideologii urii de sine, demolatorii rațiunii, apostolii marginalității și perversității au primit ministere și catedre, tribune mediatice și onoruri.

Din nefericire, de exasperarea pe care o produc toate acestea vor beneficia autoritariștii și putiniștii.

Decența și discernământul, prinse la mijloc între două excese, sunt prea discrete pentru a mai fi luate în seamă.

Problema nu e existența vulgarității, obscenității, pornografiei sau a prostului gust. Problema e că li se cedează centrul, că le sunt puse la dispoziție școala, piața centrală, filarmonica, muzeul – centrul rezervat odinioară celor onorabile, frumoase și bune.

Subcultura va exista mereu, la fel ca publicul ei. Ea e firească. Nu îmi doresc cenzura, ci marginalizarea subculturii. Ea trebuie disprețuită în discursul public (chiar și ipocrit), și ținută în margine, alături de prostituție, criminalitate etc.

Categories: Articole de interes general