Cine l-a cunoscut pe Aurel Popescu, dizidentul militant pentru Christos și adevăr sub teroarea comunistă, predicatorul iscusit care a colindat biserici de toate confesiunile din România și America, știe despre căldura și optimismul cu care i-a îndemnat pe cei din jur să meargă pe calea credinței.

Am avut privilegiul să-l cunosc și eu și să am parte de simpatia lui. A ales, spre mirarea mea, să-mi spună în momente de afecțiune: “Porumbelule”.

N-am înțeles de ce până în ziua în care am descoperit că una din cărțile lui preferate din Biblie era cartea lui … Iona. Iar Iona înseamnă în traducere “porumbel”. Oamenii legau pe atunci de piciorușul porumbelului un bilețel cu mesaj. Era “poșta” lor. În mod similar, a fost destinul acelui profet să meargă în depărtări cu mesajul lui Dumnezeu pentru oameni.

“Porumbelule!” Era din partea fratelui Aurel confirmarea și avertizarea că trebuie să nu uit destinul meu: să fiu un porumbel al păcii cu un mesaj despre pedeapsă, pocăință și despre harul nemaipomenit al iertării.

Ajută-mă, Doamne!

Categories: Amintiri, Amintiri cu sfinti

Tags: Daniel Branzai