Serbarea de la Bethel ne-a adus iar musafirii prieteni aproape. Familia Iuga Steliana și Vasile au revenit printre noi de la Raleigh, North Carolina. În amintirea altor timpuri ne-am dus împreună la ocean în Laguna Miguel, familiile, Dobrea, Fericeanu și Brânzei. O vegetație luxuriantă adiacentă resortului turistic “Montage” ne-a făcut să ne simțim ca într-o grădina botanică. Printre flori și arbuști, în răstimpuri, ieșea spre noi și printre noi o “șopărlică” foarte atentă și obraznică.

“Că doar n-o fi tot aia!” a exclamat cineva.

Involuntar, ne-am amintit toți de Toma Caragiu și monologul lui celebru cu “șopârlica” de la Securitate.

… Am rugat un amabil necunoscut de lângă noi să ne facă o poză de grup. I-am vorbit în limba engleză, dar el ne-a întâmpinat cu: “De ce nu mă rugați în limba română?”

Am bufnit cu toți în râs. “Șopârlica” aceasta nu era însă de la Securitatea din țară, ci de la Agape, una din bisericile de aici.

În fața unui eveniment floral, eu am zis: “După cum se vede, și “limba soacrei” înflorește frumos din când în când …”

Dinu m-a contrazis: “Nu înflorește! I s-a înroșit limba de-atâta vorbit!”

Mai împovărați de ani, dar și probabil mai înțelepți ne-am bucurat să reînnodăm lanțul amintirilor noastre, sărbătorind evenimentul la o masă … mexicană:

Categories: Amintiri