Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat, învățându-ne ca, după ce am tăgăduit neevlavia și poftele lumești, să trăim cu cumpătare, cu dreptate și cu evlavie în veacul de acum.

Tit 2.11,12

Harul nu-i învață pe aceia care sunt morți în păcatele lor, ci mai întâi le dă viață. Nu-i învață pe cei vinovați, ci mai întâi îi curățește. Nu-i învață pe cei aflați sub condamnare, ci mai întâi îi îndreptățește. Doar ca adus la viață, curățit și îndreptățit devin un elev al harului. Cel dintâi lucru pe care harul îl face pentru păcătosul pierdut este să-i aducă mântuire, iar după ce el primește mântuirea, harul îl învață ca, după ce a tăgăduit neevlavia și poftele lumești, să trăiască cu cumpătare, cu dreptate și cu evlavie în veacul de acum.

Doresc ca cititorul să fie lămurit cu privire la acest lucru. Dacă este încă nemântuit, el trebuie să înțeleagă faptul că harul lui Dumnezeu îi aduce mântuirea ca posesiune prezentă. Mai mult, până va accepta acest dar, el este cu totul incapabil să înțeleagă sau să-și însușească lecțiile pe care harul le predă. Pentru ca harul să-i fie învățător, el trebuie să fie mântuit. Acest adevăr simplu dă o lovitură de moarte legalismului, pretențiilor și dreptății omenești. Dacă doar cei care au primit mântuirea pe care harul o aduce pot înțelege lecțiile pe care el le predă, atunci, cu siguranță, cuvintele noastre trebuie să fie: „Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă-i glorie” (Psalmul 115.1).

Legea ne spune cum ar trebui să trăim, însă nu ne învață cum s-o facem. Ea nu ne oferă nici lecția de învățat și nici capacitatea de a o învăța. Legea nu ne aduce mântuire. Legea n-ar putea avea niciodată elevi mântuiți, fiindcă ea nu-i mântuiește pe cei pierduți, ci îi condamnă fiindcă sunt pierduți. Să stăm la picioarele Domnului în liniște și să sorbim învățăturile Sale minunate!

Categories: Articole de interes general