La Portland, în statul american Oregon, și-a terminat slujirea pe acest pământ Radu Căpușan.

În anii tinereții, el și cu Mircea, fratele lui, au declanșat de la Cluj o revoluție în muzica de închinare a bisericilor. Celebra orgă și vocile cristaline din jur au făcut ca bisericile să fie inundate de armonii noi, suprapunând peste repertoriul tradițional o muzică mai contemporană.

Predicile au dezavantajul că pot fi uitate repede. Cântecele bune se lipesc însă de suflet și continuă să-l hrănească zile, săptămâni, luni și chiar mulți ani de zile. Securitatea comunistă a încercat să-l reducă la tăcere, dar n-a făcut altceva decât să-l pună în contact cu alții „dezidenți“ din țară. A ajuns foarte cunoscut la Ambasada americană din București, iar americanii l-au scos până la urmă din pericolul lagărului de muncă forțată.

Ajuns în SUA, a urcat repede în grupul celor ce au continuat să lupte pentru libertatea de religie și de conștiință sub teroarea comunistă. L-am cunoscut pe când lucra alături de fratele Bass la organizația din Camarillo, California. Ajunsese să fie considerat la Washington ambasadorul real al poporului român.

Când am aflat de plecarea lui la Domnul l-am sunat pe Eusebiu Rusu, păstorul din Portland. Mi-a confirmat și știrea și părerile de rău. Am căutat pe Net și, spre surpriza mea, am găsit o înregistrare audio scoasă din tezaurul amintirilor. Mulțumim celor care au postat-o.

Categories: Articole de interes general