Seara asta l-am vizitat pe omul de care m-am temut cel mai mult de când am venit în America. Împreună cu Daniela, cu Adriana și cu George, ne-am dus la dentistul Ioan Spirescu și la soția lui, Tatiana.

“Gura mare, gura mare! Las că nu te doare! Terminăm imediat!”

Este omul la care m-am dus mereu temător și am plecat întotdeauna mai bucuros decât la venire.

Ajuns la o vârstă venerabilă, fratele Spirescu este binecuvântat de rugăciunile a foarte multe persoane la care le-a făcut bine. Știindu-i că nu prea au bani, el le-a lucrat pe puțin și nu la puțini, pe gratis. Nelu Spirescu, omul care le-a pus multora înapoi zâmbetul pe buze.

Familia Spirescu a fost singura care locuia în Hollywood, când Petru Popovici m-a chemat de la Detroit să preiau misiunea de acolo. Ne-am împrietenit repede pentru că veneam dinspre București și aveam foarte multe lucruri comune.

Astăzi privește înapoi cu nostalgie și i se umezesc ochii când vorbește despre România. Viitorul lui este înspre patria cerească, unde au ajuns deja foarte multe cunoștințe comune.

Povestindu-i recentele mele peripeții cu Covidul, i-am spus “Ce mai, sunt o minune a lui Dumnezeu”

M-a completat adăugând: “Fiecare din noi suntem o minune a Lui! Doar ce a lucrat El în noi are valoare”.

Salutări tuturor!

Categories: Articole de interes general