L-am ascultat pe un frate pentecostal mărturisind cum a învățat el cât să fie o predică.

„Eram la tenor pe atunci. Părinții și-au adus vreo opt copii la binecuvântare și cel ce vorbea se ambiționa parcă să rezolve toate tainele din Biblie. Nu mai termina. Copiii au început să plângă … Mamele au ieșit cu unii afară … M-am aplecat spre vecinul meu de la cor și i-am pus în șoaptă:
– Pe ăla mic îl luăm la tenor! Auzi ce voce frumoasă are!
– N-am nimic cu ăla mic, mi-a răspuns el. Cu ăla mare am problemă. Ăla mic nu știe ce face, dar ăla mare ar trebui să știe să tacă din gură.”

Aviz amatorilor!

Categories: Articole de interes general