NU UITA DE ZAHĂR!

Mai erau cinci minute până să înceapă ora. Copiii de clasa a V-a alergau prin sală gălăgioşi, dar şi emoţionaţi.

La ora 16 fix aveau testare la Religie.

Când a intrat profesoara, tot freamătul ca de pădure în furtună s-a transformat într-o linişte de deşert tropical.

„Aş vrea să răspundeţi cu cuvintele voastre, simple, la două întrebări:
1. Cine este Dumnezeu?;
2. Cum ştiţi că Dumnezeu există dacă nimeni nu l-a văzut?.

În 20 de minute toţi copiii au finalizat lucrarea.

Profesoara le-a citit pe rând. 29 de lucrări, erau repetitive. Cuvintele parcă erau aceleaşi: „Dumnezeu e Tatăl nostru”; „a făcut Pământul…, marea şi tot ce există”; …

Dar a treizecea? E lucrarea lui Ernestino. Un pici blond mărunțel. „Vino şi citeşte-ţi lucrarea în faţa clasei”.

Copilul vine şovăielnic. Se temea de o umilinţă în faţa colegilor. Lacrimile îi inundă obrajii. Invăţătoarea îl încurajează. Elevul începe…