Cum poate fi rasistă o societate care a avut idoli de culoare adulați de întreaga națiune în:

• sport: Jessi Owens, Carl Lewis, Edwin Moses, Bob Beamon, Asafa Powel, Michel Jordan, Shaquille O’Neal, Magic Johnson, Arthur Ashe, Pete Sampras, Cassius Clay, Ray Sugar Leonard, Mike Tison, Floyd Mayweather, Serena Williams, Eveline Ashford, Marion Jones, Florence Griffits Joiner…
• muzică: Loius Armstrong, Quincy Jones, Eddie Murphy, Michael Jackson, Prince, Diana Ross, Tina Turner, Beyonce, Rihanna…
• film: Sidney Poitier, Danny Glover, Morgan Freeman, Denzel Washington, Laurence Fishburne…?

Cum de s-a trezit acum atâta lume să-i condamne pe albii din America de rasism când ziarista afro-americană Candence Owens scrie că 55% albi mor sub loviturile polițiștilor, față de 27% negri? În condițiile în care albii sunt 70%, față de negrii, 13%? Aceeași ziaristă dezvăluia pe 9 mai că, în 2018, au fost uciși 2.925 de negri și că 2.600 dintre asasinii lor erau negri și că „negrii ucid de două ori mai multi albi, decât albii ucid negri”.

Unde este, deci, rasismul american? El este doar în creierele turmentate care refuză demult să mai judece și înfulecă pe nemestecate tot ceea livrează pe piață propaganda media progresiste. Ca și la noi, de altfel. Gândirea critică e în stare de comă profundă în lumea de astăzi.