Noi Te-am împins la viață de fugar,
La simplitate, la tăcere și pustie.
Tu ne-ai căutat prin spini și prin amar
Ca să ne schimbi tristețea-n bucurie.

La Golgota, noi rane neștiute
Tot noi sărutul Iudei, vânzătorul.
Noi, nepăsarea gloatei nevăzute …
Iar Tu mureai pe cruce, Salvatorul !

Noi, la mormânt pecetluiam bazaltul,
Cu noaptea să Te-nchidem în Șeol.
Tu-n zori de zi cutremurând înaltul,
Ai înviat ! … lăsând mormântul gol.

Noi, sângerăm din rănile credinței,
Pe un ocean învolburat de îndoieli,
Tu, liniștindu-ne furtuna neputinței,
Ne-ascunzi în Har și cugetul ni-l speli.
(florian.g – troy mi.)
Nota : – propoziția, ”vi s-a născut un Mântuitor” (Lc. 2:11), leagă Bethleemul de Golgota. Nașterea Domnului nu are nici o relevanță, fără Răstignirea, Moartea și Învierea Lui.