Am fost azi la adunarea anuală a asociației de biserici baptiste din care facem parte, SCANAB. Suntem biserici americane get-beget, biserici mexicane, chineze, indiene, românești și, de azi înainte kurde. În America trăiesc aproximativ 60.000 de kurzi, mulți în Tennessy și cam 8.500 în centrul Californiei.

Adunarea s-a ținut la una din bisericile americane. Anul trecut au cumpărat o tarla uriașă într-o zonă de ferme, au pus un cort foarte mare și … au început. Anul acesta au reușit să cumpere câteva trailere, improvizând săli de clase și anexe. Vară arșiță, iarna frig. Membrii cam 22-40. I-am admirat pentru tenacitate, credință și optimism. Noi, proaspeții americani, n-am fi în stare de așa ceva.

Tare aș vrea să filmez odată una din adunările anuale. Majoritatea sunt oameni în blugi și tricouri. Eu singur purtam un sacou. Atmosfera de biserică primară. Simplitate, disciplină anglosaxonă, foi tipărite, programe, grafice, tabele. Glume, discuții prietenești, îndelungate și negrăbite atunci când vreunul n-a înțeles din prima. În pauză s-a luat masa, nelipsita masă americană. Apoi alte discuții și concluziile. Nimeni nu este tensionat. Nimeni nu este ambițios. Nimeni nu se supără.

Doamne, ce țărani frumoși sunt domnii aceștia americani! Și ce simplu știu ei să facă lucrurile complicate! Fă-mă ca pe unul din cei mai neînsemnați dintre ei.

Categories: Amintiri