M-am obișnuit să scris un fel de cronică a Convenției și este primul an în care n-am s-o fac.
Adevărul este că am pasat ștafeta celor din generația mai tânără și am văzut cu ochii mei la Vancouver cum Dumnezeu îi folosește în mod minunat. M-am rugat pentru ei și acum culeg cu bucurie roadele rugăciunilor mele.
Am însă o altă preocupare ….
Mă apropii de pensie și m-am trezit în ultima vreme gândindu-mă unde și cum trebuie s-o petrec. Știu, împreună cu voi toți, că singurul loc în care de poți bucura deplin de binecuvântările lui Dumnezeu este … acolo unde Te vrea El, iar ascultarea este cea mai scurtă cale înspre acolo.
Ne rugăm împreună și vă doresc și vouă să-l găsiți cât mai repede.
Categories: Amintiri
Sper să nu se supere nimeni …
Cine este de fapt Daniel Brânzei? (note autobiografice)
Leave a comment