În perioada comunismului agresiv, când persecuția din România își atinsese culmea, la o școală un băiat fluiera distrat și puțin inconștient, sau foarte curajos, depinde de cât de bine-l cunoașteți, o melodie de la biserică.

O colegă a recunoscut-o și a fugit să-i spună alteia. Așa s-au cunoscut Eli și Moise Filipescu. Au cântat apoi împreună într-o căsnicie care i-a dus până la puțin peste 80 de ani pe ea și pe el la 88 de ani. Sâmbătă, la serviciul de înmormântare al sorei Eli, copii lor ne-au spus istoria aceasta, iar una din nepoate a interpretat emoționată la pian melodia cu pricina. A fost cu siguranță cel mai impresionant și mai sentimental moment al evenimentului. Am fost acolo și pot să vă spun că nimeni n-a făcut economie de lacrimi.

Am căutat la repezală pe Net o poză, dar am dat pe o însemnare în cartea de oaspeți a spitalului veterinar, lăsată acolo după ce Moise s-a pensionat:

Outstanding veterinarian. He always took wonderful care of our pets. I first met him when I was 5 years old and he took care of our aunts dog. He was the DVM to all my pets for nearly 50 years. I really miss him. I wish he were still practicing.

Nu am imagini de la serviciul de sâmbătă. Avem doar un link de la priveghiul de vineri seara, unde-i puteți vedea pe Liviu Țiplea, pe Daniel Mariș și pe Lazăr Gog:

https://livestream.com/accounts/1436703/events/8784992

Categories: Articole de interes general