Luni am făcut turul Parisului cu autobuzele și pe jos. L-am văzut mai mult și mai profund ca altădată. O maximă locală mi-a dat de gândit:

“Foarte multe femele, multe femei și doar puține zâne”.

Oh, Parisul ăsta! Sămânța lui Las Vegas!

Providențial, după Arcul de Triumf a venit la mine un porumbel. Eram pe o bancă și așteptam autobuzul. Singur. S-a uitat la mine, m-am uitat la el. Îndelung, întrebător. Apoi a dat să plece. Atunci am văzut. Atunci am înțeles. Atunci am primit mesajul. Vedeți, porumbelul meu era șchiop. Îi lipsea laba unui picioruș. Mergea însă…

Cam așa este și Parisul. În loc să zboare în neprihănirea înaltă a cerului a ales să meargă în tina pământului. Și merge prost pentru că este beteag și șchiop. Tare i-ar trebui o vindecare divină.

M-am plimbat ultima parte a traseului singur. Aveam nevoie. M-am rugat mult, simțind parcă ce a simțit Dumnezeu pentru Ninive pe vremea profetului Iona (care înseamnă porumbel). Ce bine că Dumnezeu are îndelungă răbdare și mare har!

Categories: Uncategorized