Un articol care a invadat netul….opinie care nu

trebuie ignorata !….

Un om bolnav se trage dintr-un om sănătos,

care a fost la doctor.(anonim)

Complexul medico-industrial creşte în

ţările dezvoltate mult

mai repede decât puterea economică a ţărilor

respective.  Şi aceasta

deoarece sistemul se orientează nu după cerere, ci după

medici, care

joacă un rol dublu.

Ei oferă servicii medicale şi în acelaşi

timp controlează

necesitatea (cererea) acestora.

Numărul operaţiilor creşte în mod liniar cu

numărul

chirurgilor!  Economiştii denumesc acest fenomen

“cerere indusă”.

Prin acest procedeu medicii îşi apără şi

chiar îşi sporesc veniturile.

Deoarece între 1970 şi 1982 rata natalităţii

a scăzut cu mai

mult de 13 procente, medicii din maternităţile americane

au reacţionat împotriva acestei situaţii prin sporirea

numărului de naşteri prin cezariană, pentru care se

încasează onorarii mai mari de la casele de asigurări de

sănătate!   Astfel s-a ajuns la naşteri prin

cezariană

într-un procent de 23%, deşi Organizaţia Mondială a

Sănătăţii

consideră că procentul firesc ar fi de 15%.

Problema principală este că numărul mare de

servicii medicale

şi calitatea lor NU influenţează de facto longevitatea

populaţiei.

Un rol mult mai mare l-a jucat şi îl joacă

şi în prezent

îmbunătăţirea permanentă a  condiţiilor de viaţă

ale oamenilor

începând cu sfârşitul secolului XIX.

O serie de studii (de exemplu cel efectuat în

Anglia de

expertul în medicină socială Thomas McKeown) relevă clar

faptul că o

serie de boli foarte grave, cum ar fi holera, tifosul,

tuberculoza,

scarlatina sau meningita, au început deja de la sfârşitul

secolului

XIX să piardă teren, să dea înapoi.  Şi asta cu mult

înainte ca

factorii patogeni responsabili pentru aceste boli să fie

identificaţi.

Luând ca exemplu tuberculoza, McKeown relevă că 92 la

sută din

factorii care au dus la eradicarea tuberculozei ca maladie

gravă se

pot pune pe seama îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă

(apă curentă,

canalizare, ferestre mai mari, luminoase şi etanşe,

sisteme de

încălzire  eficace a locuinţelor, în general

îmbunătăţirea condiţiilor

igienice), şi doar 8 procente se pot atribui

antibioticelor.

“Medicina modernă nu este  nici pe departe atât de

eficientă precum

îşi închipuie marea parte a oamenilor” spune

acelaşi McKeown.

Iar microbiologul francez Rene Dubos, un pionier

în cercetarea

antibioticelor, dădea următorul verdict:

“Introducerea lenjeriei de

bumbac, care se poate uşor spăla, a geamurilor mari care

permit

intrarea unei cantităţi mai mari de lumină şi creşterea

calităţii şi

posibilităţilor igienice joacă un rol mult mai mare în

diminuarea şi

eliminarea inflamaţiilor de diferite sorginte, decât

medicamentele şi

terapiile.”

Cadourile aduse de medicina modernă, cum ar fi pilulele,

tehnologia

performantă, secţiile intensive din spitale, etc. au un

aport la

nivelul de sănătate al populaţiei de numai 10%!

O altă statistică edificatoare ne arată următoarele:

deşi în Germania

se investesc anual în medie pe cap de locuitor 2,283.48 de

Euro, în

comparaţie  investiţia medie din alte ţări fiind de

doar 1,757.34

Euro, totuşi Germania se află la aproape toţi indicatorii

specifici

relevanţi pentru sănătatea populaţiei unei ţări doar

în zona de mijloc

a “clasamentului”.

În timp ce prognoza de longevitate a unei

fetiţe în Germania

este de 80,7 ani, în Japonia aceasta este de 84,6 ani,

deşi acolo se

investeşte mult mai puţin în sistemul de sănătate!

Pare paradoxal,

nu?

În USA investiţia şi sumele alocate

sănătăţii diferă de la un

stat la altul.  Şi astfel putem constata că, deşi în

Manhattan sau în

Florida aceste sume sunt evident mai mari decât în

Portland (statul

Oregon-unde investiţia respectivă este de peste două ori

mai mică),

totuşi persoanele din Manhattan şi Florida trăiesc în

medie mai puţin

decât cele din  Portland.  Aceasta în mod sigur şi

datorită faptului

că în Manhattan fiecare cetăţean merge săptămânal la

medic (dispunând de o asigurare de sănătate mai

“generoasă”), şi astfel bolile îi sunt mult mai

multe şi mult mai de timpuriu găsite, fapt ce chiar că-l

termină pe bietul om.

Gândiţi-vă numai la câte kilograme de pilule

în plus înghite

unul din Manhattan!

Rezultă că ideea precum că medicina modernă şi

intensivă prelungeşte viaţa este o iluzie !

Efectuând un studiu la nivel naţional american

asupra

bolnavilor de cancer la intestine sau cardiaci,

cercetătorul Elliott

Fisher de la Dartmouth Medical School din New Hampshire a

ajuns la

concluzia că în statele în care costurile terapeutice

erau cu 6% mai

mici decât maxima la nivel naţional, pacienţii respectivi

trăiau mai

mult!  Încă o dovadă în plus că medicina

super-performantă şi

intensivă aduce mai degrabă daune decât foloase

pacienţilor.

Într-adevăr, medicina modernă merge atât de

departe încât îl

consideră pe omul sănătos ca pe o persoană care nu a

fost îndeajuns

“consultată şi diagnosticată”, şi de aceea

încă nu i s-a găsit nici o

afecţiune.

Şi astfel au fost inventate programele de

consult preventiv

gratuite.  Primul consult e gratuit.  Pe celelalte le

plătim însă.  Şi

ele urmeză garantat.

La un control tomografic, un sfert dintre

oamenii tineri au

anomalii în  genunchi!  La fiecare al doilea adult,

discurile

intervertebrale sunt deformate (hernie de disc).

Deja începând cu vârsta de 30 de ani fiecare

dintre noi poartă

în el <începuturi de boli>.

Marea majoritate  au simptome de diabet, boli

ale arterelor,

hepatite, cancer sau afecţiuni ale sistemului circulator

şi ale

inimii.  Desigur că aceasta nu înseamnă că aceste boli

vor afecta

vreodată starea de bine a persoanei respective.  Marea

majoritate a

acestor afecţiuni progresează extrem de încet.  Înainte

încă de a

aparea primul simptom deranjant, este probabil că aceste

persoane să nu mai existe, ca urmare a unor cu totul alte

cauze.  Dar ceea ce este grav, este faptul că medicul

“te diagnostichează” ca având te miri ce

afecţiune, lucru care poate avea consecinţe psihice

devastatoare asupra pacientului.  Şi care,

“îmbolnavit” de către medic, în cele din urma,

condiţionându-se astfel pe sine însuşi, chiar se

îmbolnăveşte.

În general, cu cât o metodă de diagnosticare este mai

exactă, cu atât

apar mai multe cazuri de îmbolnăviri.  Să fim

înţeleşi, nu vreau să

spun că nu mai este cazul să mergem la medic sau că nu

mai este cazul să ne facem din când în când nişte

analize.  Vreau să cer însă un mai mare discernământ

şi corectitudine din partea medicilor, căci aşa cum se poate vedea, mai toate persoanele trecute de 30 de ani pot fi

“dignosticate ca bolnave”.  Iar acest lucru,

manipulat cu intenţii

financiare clare, poate să aducă daune grave persoanelor respective.

Ceea ce corespunde din partea medicului cu încălcarea jurământului. Deci cu o fraudă.

Analizele clasice constată că un procent de 21% dintre

oameni au

noduli tiroidieni.  La o analiză cu ultrasunete însă,

acest procent

creşte până la 67%.  Aceşti noduli, în marea lor

majoritate

inofensivi, sunt însă de cele mai multe ori înlăturaţi

operativ, ceea

ce în 90% dintre cazuri este complet inutil!

Înţelegeţi acuma cum se pot face bani punând

în pericol

sănătatea unei persoane ?

Mai simplu spus, îi fac unuia o sonografie la

tiroidă, îl

anunţ în ” cadru festiv ” că are circa 67%

noduli la tiroidă, îl

întind pe masa de operaţie şi încasez costurile

respective de la Casa

de sănătate.

Dacă aceste Case de sănătate n-ar exista

(minunată invenţie

pentru corpul medical, mană cerească) pacientul s-ar

gândi de zece ori înainte de a se lăsa tăiat şi să mai

şi plătească din propriul buzunar pentru aceasta.  Aşa

însă… încasăm asigurari de sănătate (şi unele firme

fac bani frumoşi cu asta) de la oameni, după care-i

operăm pentru boli fictive pe gratis.

Pentru ei pe gratis, dar nu şi pentru noi, care

scriem ordine

de plată grase Caselor de sănătate.

O altă modalitate de a-i face pe oameni bolnavi

cu de-a sila, este modificarea valorilor de referinţă

pentru analizele (îndeobşte cele de sânge).

Scandalul colesterolului

poate că vă este deja cunoscut. Prin anii 90, mai multe

grupuri de

influenţă (compuse îndeobşte din medici profesori

universitari) au

reuşit să impună modificarea valorii superioare de

referinţă pentru

colesterol de la 240 miligrame pe decilitru sânge (care

este valoarea

maximă normală pentru o persoană adultă) la 200 de

miligrame.

În acest fel, peste noapte, jumătate din persoanele

masculine între 30

şi 40 de ani devin bolnavi, cu colesterolul mărit, şi

astfel,

potenţiali  pacienţi buni de muls.

În mod normal o valoare de 250 pentru o persoană de  50

de ani este o “valoare ideală”.

Dar la o limită de referinţă maximă de 200,

suntem cu toţii

bolnavi!!!  Ei, asta da afacere.  Sau… escrocherie?

Vă las pe Dvs.

să apreciaţi singuri.

Impunerea unor valori limită stricte precum şi

dezvoltarea

permanentă a tehnicii de măsurare a deschis noi şi

minunate

perspective medicinei.

Astfel s-a reuşit crearea unui nou catalog de

afecţiuni. Pseudo-bolile.

O serie foarte lungă de astfel de afecţiuni

nici nu ar fi

resimţite vreodată  de-a lungul vieţii, dacă nu am face

imprudenţa ca,

mergând la medic, să luăm de bune toate

“gogoşile” care pot să ne fie

servite acolo.  Desigur, nu toţi medicii folosesc

aceste… tertipuri.

Dar posibilitatea rămâne deschisă.  Există.

Diagnosticul este cea mai răspândită boală!!!

Categories: Uncategorized