Și îngerului adunării din Pergam scrie-i: … „Știu unde locuiești: unde este tronul lui Satan; și ții cu tărie Numele Meu și n-ai tăgăduit credința Mea” … Și îngerului adunării din Tiatira scrie-i: … „Dar am împotriva ta că o îngădui pe femeia Izabela, care își zice profetesă, și îi învață și îi rătăcește pe robii Mei”.

Apocalipsa 2.12-15,18,20

Cele șapte adunări din Asia – Pergam și Tiatira

În perioada Smirna, zece mari persecuții consecutive nu reușesc să pună capăt credinței creștine. Dimpotrivă, «sângele martirilor a devenit sămânța Bisericii». Atunci Satan dă curs unei alte tactici – urmează Pergam (versetul 13). Ceea ce n-a putut face violența va face favoarea autorităților. Sub domnia împăratului Constantin, în anul 312, adoptarea creștinismului ca religie de stat, eveniment pe care mulți l-au considerat ca un mare succes al adevărului, a favorizat delăsarea, starea lumească și introducerea învățăturilor străine (versetele 14 și 15).

În Tiatira însă, biserică ce ține până la sfârșit, răul mai înaintează un pas. Sunt întunecimile evului mediu, comparat aici cu domnia sinistră a lui Ahab, pe care soția lui, Izabela, l-a împins să facă rău (1 Împărați 21.25). Biserica încetase să mai fie străină pe pământ. A vrut să domnească. Și cunoaștem rolul politic pe care a dorit mereu să-l joace. Ei bine, dominația pe care această Biserică din Tiatira a căutat-o cu atâta aroganță le este promisă acelora pe care ea i-a asuprit, i-a torturat, i-a ars pe rug, dar care sunt adevărații biruitori. Ei vor domni împreună cu Acela care vine ca Steaua de dimineață.

J Koechlin

Categories: Uncategorized